Morala si politica - jurnalismul si dragostea

Spunea Tocqueville ca cel care are interese de conservare pune si justifica logica politica alaturi de "logica" morala.
Ce este interesant e ca, azi, societatea civila este parazitata de venalitatea functiilor-necesare-politicului. S-a ajuns ca etica responsabilitatii politice sa primeze in fata unei etici a atitudinii nu numai pe scena politica ci, inspaimantator, chiar in spatiul public-civil. Ori asta este, pentru mine, un semn ca preeminenta Statului este din ce in ce mai de necontestat in viata de zi cu zi. Jurnalisti, oameni de cultura sunt tarati de colo-colo la fiecare proces electoral. Putini sunt cei care mai au libertatea de a spune ce vor, cand vor, unde vor.
Castigi? Bataie in piept, scurta: "Era inevitabil" spun ei..
Pierzi? Ochi in piept si o oarecare umezeala in irisi: "Noi, vedeti, suntem doar jurnalisti si nu putem tace cand ceva ni se pare important de adus la cunostinta".
Important de adus la cunostinta?!
Chiar TOTUL trebuie adus la cunostinta? Asta este o tara a sociologiei care din ce in ce este vazuta nu ca ce este de fapt, un instrument imperfect de sondare a realitatii, ci ca unica solutie prin care SE STIE CE ESTE DE FAPT realul.
Nu, nu orice trebuie adus la cunostinta.
Aici jurnalismul a cazut intr-o plasa demonica.
Un pustnic spunea in Pateric ca daca-l vezi pe fratele tau ca a adormit la slujba trebuie sa-i iei capul si sa-l odihnesti pe genunchii tai.
Altul spunea ca daca-l vezi pacatuind trebuie sa te duci sa-ti plangi pacatele tale, caci din cauza pacatelor tale dragostea ta fata de el nu a avut puterea de a-l feri de cadere.
Ori...