Si astăzi nu puţini rămân scandalizaţi de credinţa creştină. E necesar a împărtăşi în toată viaţa gândirea şi voinţa lui Hristos

(RV - 23 august 2009) Şi astăzi credinţa creştină continuă să scandalizeze şi sunt unii care încearcă să o adapteze la timpurile noastre aşa cum alţii îl părăsesc pe Cristos. Numai încredinţându-ne cu totul Domnului putem afla fericirea. Este, pe scurt, ceea ce a spus duminică papa Benedict al XVI-lea înainte de recitarea rugăciunii „Îngerul Domnului” împreună cu credincioşii, localnici şi pelerini, reuniţi la amiază în curtea interioară a reşedinţei pontificale de vară din Castel Gandolfo. „Să-i cerem Fecioarei Maria - a îndemnat episcopul Romei - să păstreze mereu vie în noi această credinţă impregnată de iubire, care a făcut-o pe ea, smerita copilă din Nazaret, Mamă a lui Dumnezeu şi mamă şi model pentru toţi cei care cred.

Înainte de rugăciunea mariană „Angelus” aplauzele credincioşilor l-au însoţit pe Papa care referindu-se la recentul incident la încheietura mâinii a spus glumind:
• „Dragi fraţi şi surori, vedeţi că mâna nu mai este în ghips, dar este încă puţin înceată! Trebuie puţin să rămân încă la şcoala răbdării, dar să mergem înainte!”

Papa s-a referit în alocuţiunea sa la fragmentul evanghelic din Liturghia duminicală în care Isus le cere ucenicilor disponibilitate totală la planul său de mântuire. Însă mulţi, după ce l-au urmat până acum, s-au retras. Şi în lumea de azi - a observat Papa - nu puţini rămân „scandalizaţi” de paradoxul credinţei creştine.

Dar să-l ascultăm direct pe Sfântul Părinte:
• „Ştiţi că câteva duminici liturgia propune reflecţiei noastre capitolul VI din Evanghelia după Ioan, în care Isus se prezintă ca „pâinea vieţii coborâtă din cer” şi adaugă: „Cine mănâncă din pâinea aceasta va trăi în veci; iar pâinea pe care eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul meu” (In 6,51). Iudeilor care discută aprins între ei întrebându-se: „Cum poate acesta să ne dea trupul să-l mâncăm?” (v.52), Isus le repetă „Adevăr, adevăr zic vouă: dacă nu mâncaţi trupul Fiului Omului şi nu beţi sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi” (v. 53).

Benedict al XVI-lea a amintit apoi că în duminica a XXI-a din Timpul ordinar, medităm partea conclusivă a acestui capitol, în care cea de-a patra Evanghelie relatează reacţia oamenilor şi a ucenicilor înşişi, scandalizaţi de cuvintele Domnului, în aşa măsură încât mulţi, după ce l-au urmat până atunci, exclamă: „Greu este cuvântul acesta. Cine poate să-l asculte?” (v.60). Şi din acel moment „mulţi dintre ucenicii săi s-au retras şi nu mai umblau cu el” (v.66). Isus însă - a observat papa Benedict - nu-şi atenuează afirmaţiile, din contra se adresează direct Celor Doisprezece spunând: „Vreţi şi voi să plecaţi?” (v.67).

Papa a spus că această provocatoare întrebare nu este adresată doar ascultătorilor de atunci, ci priveşte credincioşii şi oamenii din orice epocă şi că chiar şi azi, nu puţini rămân „scandalizaţi” în faţa paradoxului credinţei creştine.
• „Învăţătura lui Isus pare ’grea’, prea dificilă de acceptat şi de pus în practică. Există deci unii care o refuză şi îl părăsesc pe Cristos; există unii care caută ’să adapteze’ cuvântul la modele timpurilor denaturându-i sensul şi valoarea.

Benedict al XVI-lea, repetând întrebarea pe care Isus o pusese apostolilor, a spus:
• „’Vreţi şi voi să plecaţi?’. Această neliniştitoare provocare ne răsună în inimă şi aşteaptă un răspuns personal. Isus, de fapt, nu se mulţumeşte cu o apartenenţă superficială şi formală, nu-i este de ajuns o primă şi entuziastă adeziune; e nevoie, dimpotrivă, de a împărtăşi toată viaţa „gândul şi voinţa sa”.

Urmarea lui Cristos angajează întreaga viaţă: „A-l urma, umple inima de bucurie şi dă sens deplin existenţei noastre, dar comportă dificultăţi şi renunţări pentru că foarte adesea trebuie să se păşească împotriva curentului.
La întrebarea lui Isus, ’Vreţi şi voi să plecaţi?’, Petru răspunde în numele Apostolilor: "Doamne, la cine am putea merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice. Iar noi am crezut şi am ştiut că tu eşti Sfântul lui Dumnezeu” (vv.68-69). Şi în continuare succesorul apostolului Petru, Petru din zilele noastre:
• „Iubiţi fraţi şi surori, şi noi putem repeta răspunsul lui Petru, conştienţi desigur de slăbiciunea noastră umană, dar încrezători în puterea Duhului Sfânt, care se exprimă şi se manifestă în comuniunea cu Isus”.

Credinţa - a adăugat Papa - este dar al lui Dumnezeu pentru om şi este, în acelaşi timp, încredinţare liberă şi totală din partea omului făcută lui Dumnezeu; credinţa este ascultare docilă a cuvântului Domnului, care este „făclie” pentru paşii noştri şi „lumină” pe drumul nostru (Cf Ps. 119,105).
• „Dacă ne deschidem cu încredere inima lui Cristos, dacă ne lăsăm cuceriţi de el, putem experimenta şi noi, împreună cu Sfântul Paroh de Ars că ’singura noastră fericire pe acest pământ este a iubi pe Dumnezeu şi a şti că el ne iubeşte’”.

Ca de obicei, Papa a încheiat alocuţiunea, cu un gând către Maica Domnului: „Să-i cerem Fecioarei Maria să ţină mereu trează în noi această credinţă pătrunsă de iubire, care a făcut-o pe ea, smerita copilă din Nazaret, Mamă a lui Dumnezeu şi mamă şi model pentru toţi credincioşii”.
După rugăciunea „Angelus Domini - Îngerul Domnului” şi înainte de saluturile în diferite limbi, papa Benedict a amintit deschiderea la Rimini pe coasta Mării Adriatice a Mitingului „Prieteniei între Popoare”, organizat ca în fiecare an de mişcarea „Comuniune şi Eliberare”. Este vorba de cea de-a XXX-a ediţie a „Mitingului pentru prietenia între popoare”, care anul acesta are ca titlu „Cunoaşterea este întotdeauna un eveniment”.
• „Adresând un cordial salut tuturor celor care iau parte la această însemnată întâlnire, urez ca ea să fie o ocazie prielnică pentru a înţelege că ’A cunoaşte nu este un act doar material, deoarece… în orice cunoaştere şi în orice act de iubire sufletul omului experimentează un „plus”, un „mai mult” care se aseamănă mult cu un dar primit, cu o înălţime la care ne simţim elevaţi” (Enc. Caritas in veritate, n.77).

Papa a salutat, în fine toţi credincioşii şi pelerinii sosiţi la Castel Gandolfo pentru întâlnirea de rugăciune duminicală:
• „Tuturor vă urez o duminică frumoasă şi o bună săptămână. Mulţumesc pentru prezenţa voastră”.

Iată şi binecuvântarea apostolică invocată de papa Benedict la întâlnirea de duminică la Castel Gandolfo pentru recitarea antifonului „Angelus - Îngerul Domnului”, binecuvântare ce ajunge pe această cale la toţi ascultătorii noştri care cu suflet deschis o primesc în spirit de credinţă.

RadioVaticana