Ce sa zic... orice poezie despre mama este de necontestat. Caci nu este doar poezie ci este mama.
Dar nu de asta o sa-l votez sau nu.
Deasupra-ţi cerul se înalţă,
Şi de pe el privesc în jos,
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om, prietenos.
Iar după luni de mers pe-ntinderea albastră,
Întors din nou la ţărmul tău iubit,
Ai alergat grăbit spre casă,
Să vezi iar chipul mamei fericit.
Casa era pustie şi cernită
Şi ai plecat în Cer, spre cimitir,
Ca să aşezi în ţărâna proapsăt răvăşită
Un trandafir, trei lacrimi ş-un sărut.
La capul mamei ce murise tristă
Cu gândul la copilul ce-a crescut.
duminică, 11 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu