Increderea in tine. Credinta in tine. Autonomia creatoare. Doar tu.
Calea stramta este calea dragostei - ca ce greu este sa iubesti!
Calea larga este calea legii, calea ne-dragostei, calea ta - ca ce usor este sa faci ce ti se spune si ce iti spui tu tie!
Reusita in spatiul modern pe asta se bazeaza. Toata medicina psihologica si fundamentul social considera increderea in tine ca fundatie necesara ajungerii.
Fara Mine nu puteti face nimic, zice Iisus Hristos.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Parca prea repede ati expediat subiectul satanismului, pentru cat e de vast.
RăspundețiȘtergereO mare inselare este la mijloc: adeptii satanismului, desi "cred" in Dumnezeu, fiindca nu poti fi satanist neacceptand existenta lui Dumnezeu, nu iau in seama raporturile dintre Creator si creat, fie el si inger.
E ca si cum ai fi la volan si, impotriva evidentelor, impotriva a ceea ce stii si stie toata lumea, incerci sa te minti, credibil, ca esti singur pe sosea si poti merge oricum, fiindca masina ta e un obiect autonom.
Iti distrugi referentialitatea si te dezbini in sine. Lucrezi impotriva a chiar ceea ce stii.
Orice satanist stie ca Dumnezeu l-a creat pe diavol, ca Inger al Luminii si impotriva logicii se plaseaza intr-un cadru fals iluzionandu-se ca "Rocada Mare" ar fi posibila.
Cu respect.
RăspundețiȘtergereNu am vrut sa epuizez, nici macar sa ma intid. Doar ca expresia "incredere in tine" mi-a aparut intr-o lumina extrem de solid fundamentata modern.
traiesc in canada de ceva vreme si observatia lui Bogdan ma frapeaza, pentru ca observam si eu ca aici construirea "self confidence" -ului e la mare pret printre romanii cu copii.
RăspundețiȘtergerecam toti cei pe care i-am cunoscut apreciaza mult, (mai mult decat ii banuiesc eu ca si inteleg fenomenul) faptul ca aici scoala dezvolta in copii "self confidence". tot ei insa, discutand mai in amanunt, la un moment dat se contrazic, pentru ca de multe ori copii au doar curaj dar nu suficienta stiinta si nici acea cumpana care sa ii ajute sa aleaga, la nivelul sistemului lor de valori. ajung sa afirme senini si cu tarie ca pot sa faca sau stiu lucruri pe care in realitate nu le cunosc.
mi-aduc aminte ca eu cand eram scolar eram timid vis-a-vis de cunostintele mele, chiar daca invatam. ma intimidau unii colegi care afirmau in aceeasi maniera "ca ei stiu" si ca "au facut tot" la teza. de multe ori se dovedea ca nu luau zecele visat, ci note mai mici chiar ca mine, care tremuram cand mi se striga numele. nu ca as fi fost eu mai matur sau mai calculat, dar in general evaluam aproape corect, instinctual cam ce nota o sa iau.
cred ca intr-adevar, self confidence poate fi unul din leit-motivurile societatii moderne.
oamenii nu mai vor sa fie timizi, vor sa fie indrazneti, sa se descurce, sa se "realizeze" (ma amuza cuvantul asta).
lumea de azi, de aici, nu mai e pentru timizi. si atunci nu mai trebuie sa te miri ca unul dintre efectele directe este minciuna. incepand de la cv-ul pe care il "ajustezi" putin ca sa te pliezi pe cerintele angajatorului. cei care te sfatuiesc gasesc chiar si justificari pentru minciuna asta: "daca nu scrii tu, scriu indienii si chinezii, basca astia accepta salarii mai mici, si lucreaza oricand, si Duminica - asa ca alege, vrei job sau sa spui adevarul?".
ma opresc aici, mi-a facut placere sa intru din nou pe blogul tau, Bogdan.
Razvan
traiesc in canada de ceva vreme si observatia lui Bogdan ma frapeaza, pentru ca observam si eu ca aici construirea "self confidence" -ului e la mare pret printre romanii cu copii.
RăspundețiȘtergerecam toti cei pe care i-am cunoscut apreciaza mult, (mai mult decat ii banuiesc eu ca si inteleg fenomenul) faptul ca aici scoala dezvolta in copii "self confidence". tot ei insa, discutand mai in amanunt, la un moment dat se contrazic, pentru ca de multe ori copii au doar curaj dar nu suficienta stiinta si nici acea cumpana care sa ii ajute sa aleaga, la nivelul sistemului lor de valori. ajung sa afirme senini si cu tarie ca pot sa faca sau stiu lucruri pe care in realitate nu le cunosc.
mi-aduc aminte ca eu cand eram scolar eram timid vis-a-vis de cunostintele mele, chiar daca invatam. ma intimidau unii colegi care afirmau in aceeasi maniera "ca ei stiu" si ca "au facut tot" la teza. de multe ori se dovedea ca nu luau zecele visat, ci note mai mici chiar ca mine, care tremuram cand mi se striga numele. nu ca as fi fost eu mai matur sau mai calculat, dar in general evaluam aproape corect, instinctual cam ce nota o sa iau.
cred ca intr-adevar, self confidence poate fi unul din leit-motivurile societatii moderne.
oamenii nu mai vor sa fie timizi, vor sa fie indrazneti, sa se descurce, sa se "realizeze" (ma amuza cuvantul asta).
lumea de azi, de aici, nu mai e pentru timizi. si atunci nu mai trebuie sa te miri ca unul dintre efectele directe este minciuna. incepand de la cv-ul pe care il "ajustezi" putin ca sa te pliezi pe cerintele angajatorului. cei care te sfatuiesc gasesc chiar si justificari pentru minciuna asta: "daca nu scrii tu, scriu indienii si chinezii, basca astia accepta salarii mai mici, si lucreaza oricand, si Duminica - asa ca alege, vrei job sau sa spui adevarul?".
ma opresc aici, mi-a facut placere sa intru din nou pe blogul tau, Bogdan.
Razvan
Salutare.
RăspundețiȘtergereCe e grav e ca in momentul realitatii, citeste intamplarilor vietii, nimeni nu este in stare sa iti arate starea ta. Atunci incerci sa te pliezi pe tipare conventionale, care in stare " normala", amortita, sunt bune in conversatii. Dar cand curge sange, cand viata ta e uimita de surpriza vietii si nu mai vezi nimic ca inainte " increderea in tine" devine o povara de care vrei sa scapi...