Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?

Frica din Ghetsimani, sudoarea de sange, patimile, rastignirea, durerea, " Eli, eli lama sabahtani!!!"...
Este unicul mod al Domnului de a ne trece de la moarte la viata.
Toti vorbesc ba despre suferinta firii omenesti, ba despre latura pedagogica a evenimentelor... Ba despre faptul ca Iisus Hristos a murit in firea Sa omeneasca ca si cum firea moare fara persoana...
Eu cred ca suntem departe de adevarul acestui moment.
Noi credem ca-L cunoastem pe Dumnezeu si ne hazardam sa-L aranjam in compozitie.
Neamestecat, neschimbat, neimpartit, nedespartit. Communicatio idiomatum. Asta este vederea lui Hristos. Cateodata mi se pare ca teopashismul este monumental. " Unul din Treime a patimit in trup".
Fiul lui Dumnezeu, mai inainte de toti vecii, avand firea omeneasca enipostaziata a murit pe cruce. In firea dumnezeiasca nu a patimit moartea dar in Persoana divina a Fiului a simtit gustul mortii.
De ce a cerut sa treaca paharul de la El? Nimeni nu se gandeste ca ar fi putut fi semnul unei smerenii absolute in fata Tatalui. Judecand dupa evenimentul " Ispitirii de pe munte" eu cred ca raspunsurile lui Iisus Hristos sunt spre deschiderea unei noi intelegeri spre care este chemata firea omeneasca, spre cunoasterea adevaratei firi, a legilor firii, cum au fost data de Tatal... Nu raspunde Persoana Fiului spre apararea Lui in fata celuirau ci spre cresterea cu duhul a firii omenesti.
La fel, in Ghetsimani si in patimi si in moarte, Iisus Hristos ridica firea omului la masura asemanarii prin smerenia si ascultarea fata de Tatal, prin ne-mandria actiunilor, prin kenoza reala a Fiului...
Da Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu moare pe cruce.
Nu moare firea ci Persoana...
Spaima Fiului nu e in fata mortii ci in fata starii de neascultare si de ne-dragoste fata de Tatal, in care moartea trupului este doar o consecinta...
Iisus Hristos este intristat de moarte nu intristat de moarte.
" Dumnezeul meu, de ce m-ai parasit?" este strigatul Fiului catre Tatal in starea mortii ca rezultat al neascultarii... Iisus Hristos se sperie de ce poate face neascultarea de Tatal si gusta prin kenoza starea de neascultare infiorandu-Se de raul acestei stari... Prin efect se stravede cauza, neascultarea din mandrie, atat de straina Fiului...
Asta este impresia mea.