joi, 23 iulie 2009

Iuda in Ghetsimani






Un prieten mi-a cerut o parere despre o icoana dintr-o manastire. In acea compozitie Iuda apare in scena sarutului avand aureola. Apare, bineinteles, un conflict teoretico-existential in sufletul crestinului care-l stie pe Iuda drept vanzatorul Fiului.


Sunt cateva aspecte pe care, dupa stiinta si experienta mea, incerc sa le clarific aici.
Cristian Badilita, in traducerea sa a Evangheliei dupa mATEI ( o ironie a graficii dar asa apare scris pe coperta editiei subventionata de Ministrul Culturii, pe care-l respect indeajuns pentru a nu-l crede de rea vointa), traduce termenul de "vanzare" prin "predare - paradidonai". Este o nuanta interesanta care mi-a certificat o intuitie.
A preda, asta cred ca-l caracterizeaza pe Iuda. Dorinta de a preda dupa mintea, sufletul dar mai ales dupa patimile sale (afecte nu simple ci compuse cu duhul propriu, duhul slavei desarte/ duhul stiintei de a face lucrurile).
Exista reprezentari timpurii in care Iuda este reprezentat cu aureola.
Sa facem o paralela cu cealalta "tradare" a Sfantului Petru. Si Sfantul este reprezentat tot cu aureola desi apostazia sa nu este cu nimic mai prejos ca a Iscarioteanului. Eu as spune ca este chiar mai mizera. El fusese mult mai apropiat de Mantuitor si vazuse ceea ce putini au avut parte. Traise atingerea Sfintei Treimi marturisind cine este Iisus, marturisind pe Hristosul Tatalui. Avusese "certitudini finale" spun eu.
Ideea reprezentarii lui Iuda fara aureola, cred eu,vine din Apus (Giotto este reprezentativ) si are fundament teologic catolic.
Comentariul meu asupra acestui fel de reprezentare:
noi, crestinii calduti, avem impresia, gresita, ca oamenii sunt ori tari ori slabi. Slabi sunt bineinteles doar cei ce nu au girul unei "institutii", aici calendarul iconografic si diploma de sfant. Iuda in Ghetsimani, daca putem face un ocol subtemporal, nu este mai jos de mine. Predarea lui Iisus Hristos de catre acesta nu este un fantastic eveniment unic. La fel cum pe marturisirea Sfantului Petru se intemeiaza Biserica pot spune ca si pe gestul lui Iuda se intemeiaza apostazia. Sa nu uitam ca imediat dupa marturisire Sfantul Petru "cade" in pozitia satanei care este o pozitie a slavei desarte, adica incepuse sa se creada ceva...devenise proprietar pe Biserica. Cum spune Caragiale "asta era cusurul lui: prea se credea".
Iuda nu se credea proprietar pe Biserica, grav de altfel, ci se credea proprietar pe sine insusi pe ceea ce voia sa se intample, stia cum trebuie sa stea lucrurile.
Coborand in registrul secund, comparatia intre pocainta Sfantului Petru si deznadejdea lui Iuda nu mai poate fi facuta caci categoriile de valoare sunt din sfere diferite. "Urma scapa turma" isi are si aici reprezentarea. In plan treimic, al atotstiintei supratemporale/ supraspatiale, sigur ca Iuda nu are aureola si nu a avut-o niciodata. Dar nu are aureola pentru ca nu a inchis bine lucrarea sa, neacceptand ca norma a Treimii drept Dragostea Tatalui ce a oferit omului libertatea qua taina. Insa sinuciderea sa lasa urma doar in Real (in sanul Bisericii qua Biserica) nu in oglinda in care vedem noi acum. Noi nu decidem ci marturisim. Judecata este a Fiului iar cel ce ne invata toate si despre toate este Sfantul Duh. Noi avem doar doi ochi iar heruvimii mii (tot nu pricep Taina Treimii). Cand privim intr-o directie, la o icoana sa zicem, atat vedem. Insa Totul este tainic.
Reprezentarea iconografica cu probleme nu este o reprezentare in sanul Treimii ci o reprezentare cu o oarecare vector pedagogic (intelegand prin pedagogie o actiune a celui indragostit de celalalt). Ea imi spune mie ca omul e slab, imi spune ca Tatal, prin Fiul in Duhul Sfant imi da mie totul, imi spune ca nu exista final in sfintenie (reprezentarile iconografice, in lipsa trairii vii/ personale, au tendinta sa impuna o norma, o morala, o cateheza legalista), imi spune ca epectazele/ intinderile inainte ale
Sfantul Grigorie de Nyssa sunt reale si singurele firesti.
Iuda cu aureola este o reprezentare reala, ortodoxa, tare si mangaietoare.
Sunt multe de zis. Am incercat sa schitez ceva in aceste randuri. Sper sa nu fie spre rau ceea ce am zis.


Un comentariu:

  1. @heraasku: am cetit ce ai scris. nu am studiile tale de teologie, dar nu sunt de acord cu tine.

    adevarul e ca am baut o bere nefiltrata si imi pare ca gasesc ceva din duhul "evangheliei dupa iuda" :) sau poate ca e doar de la introducerea cu badilita si "predarea" lui :D

    inteleg ca in erminia picturii bizantine se specifica faptul ca iuda nu poate fi reprezentat cu nimb.

    pe de alta parte, am primit si o replica monahala care condamna virulent acea reprezentare.

    RăspundețiȘtergere