vineri, 28 decembrie 2007

eu, noi, tu

eu este superior lui tu.
relatiile dintre oameni se bazeaza pe afectele naturale. cand acestea sunt umflate - patimi - sunt liantii singulari ai unei relatii, nu dezvolt.
cand spun eu imi e neclar cine este eu dar cand spun tu este incredibil de inutil. cand celalalt aude de la tine tu, in sinea lui te considera un naiv caci ce stii despre eu-l lui. eu este infinitul propriu apartinand totalitatii stiutului despre care sti si nu sti dar iti este aproape, singurul aproape. tu este pasiunea comuna, acceptarea comunicarii persoanei tale. celalalt accepta tu - ul daca sentimentele, unele, sunt comune. noi este superior chiar si eu-lui caci prin noi definim nedefinitul, relatia dincolo de afecte si conexiuni pasionale. noi implica lasarea tendintei de dominare jos si acceptarea relatiei pure. nu dezvolt. e un accent.

vineri, 7 decembrie 2007

credinta in Tatal

credinta in Dumnezeu in Maica Domnului si in sfintii lui Hristos asa cred ca este: sa dai drumul copilului tau de 6 ani sa mearga la scoala cu ei ( sub protectia si sfatul lor) si sa crezi ca va veni acasa teafar si nevatamat tot impreuna cu Dumnezeu si Maica Sa. asta cred ca este smerenie si recunoasterea puterii Domnului tu facandu-te mic si nesemnificativ in Pronia LUI. cred oricum ca grija Domnului este mai puternica si mai eficienta decat orice ai face tu pentru oricine iti pasa. heraasku

luni, 3 decembrie 2007

lauda si ocara

Smerenia noi o cautam asa: de cate ori ma lauda cineva, a nu primi acele laude. Si, daca un caz ca vine timpul si te-o laudat cineva, n-ai voie sa-l ocarasti, ca, daca-l ocarasti, dai in alta groapa si mai rau. Si stii ce? Trebuie sa spui asa: aceasta persoana ma lauda, dar el nu stie de lupta mea. Si pana la urma poti sa faci cum a zis parintele Cleopa: daca vezi ca te lauda, spui in gand: apoi cum stie sa ma laude, tot asa stie sa ma si oacarasca. Iar daca el ma lauda si constiinta ma mustra, nu mai am nevoie de lauda lui. El ma vede ca un ou ros si cand il spargi pe oul ros vezi ca-i plin de gunoi si-l zvarli cu tot cu coaja. Nu-ti mai trebuie; aista sunt eu. Parintele Proclu