duminică, 28 septembrie 2008

Crestin - ortodox sau fiu al Imparatiei Adevarului

Până nu demult cuvintele “creştin” şi “ortodox” păreau încă limpezi şi lipsite de orice ambiguitate. Astăzi, însă, trăim într-o epocă teribilă, viciată de atâtea greşeli şi iluzii, încât aceste cuvinte prin ele însele nu mai sunt suficiente, ele necesitând lămuriri suplimentare. Cuvintele respective nu mai exprimă demult realitatea, ci mai degrabă sunt înţelese de o manieră subiectivă şi decepţionantă. Numeroasele societăţi şi organizaţii ce se numesc “creştine”, deşi nu există nimic creştinesc în ele, merg adeseori până la respingerea dogmei de căpetenie a creştinismului: Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos (ca de pildă, în cazul celor ce se intitulează “martori ai lui Iehova”, pentru care Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu). În realitate aceste organizaţii nu sunt decât nişte secte străine de adevărata Biserică Creştină, cât şi de învăţătura Sfintelor Evanghelii. Totodată, cuvântul “ortodox” nu mai exprimă ceea ce ar fi trebuit să exprime, deoarece mulţi dintre cei ce, în fapt, au apostaziat de la Adevărata Ortodoxie, trădând Credinţa Ortodoxă şi Biserica, continuă să se numească pe sine “ortodocşi”. Din rândul acestora fac parte “inovatorii”, cei ce au respins duhul Ortodoxiei şi au devenit potrivnicii sfintelor canoane; “renovatorii” aşa-zisei “Biserici vii”, o biserică ultra-modernă, instalată de autorităţile bolşevice la începutul revoluţiei din Rusia. Sfântul patriarh Tihon a condamnat această biserică (oprind şi reforma calendarului care tocmai începuse); “neo-ortodocşii” contemporani pretind că Ortodoxia ar trebui “renovată”, în realitate “reformată”, întrucât Biserica Ortodoxă este “depăşită” şi “muribundă”! Emisarii lor circulă peste tot, repetând încontinuu aceleaşi idei ale lor şi uitând să-si concentreze atenţia mai curând asupra “renovării” sufletelor lor şi asupra “reformei” firii lor păcătoase, supuse patimilor. Ei doresc cu orice preţ o unire fără unitatea în duh şi adevăr, singura care face posibilă o astfel de unire. În vremurile noastre, dintre aceştia fac parte ultimii patriarhi ai Constantinopolului, care, după ce au recunoscut “Biserica vie” sovietică, acum îl recunosc pe “papa de la Roma”, ca “primat de onoare” în Biserica lui Hristos. Acestora li se întâmplă să-i primească pe papistaşi la Sfânta Împărtăşanie, fără ca aceştia să fi fost în prealabil reprimiţi în Sfânta Biserică Ortodoxă. Deci aşa procedează cei ce participă la mişcarea numită “ecumenică”, şi care depun mari eforturi să fabrice în grabă mare o pseudo-biserică deosebită de toate confesiunile existente. Cine oare ne va contesta dreptul de a nu-i recunoaşte pe aceştia în calitate de ortodocşi, deşi ei insistă să se numească ca atare, asumându-şi importante funcţii şi înalte demnităţi în Ortodoxie. Într-adevăr, citim în istoria Bisericii cum au fost osândiţi solemn de Biserică şi depuşi din treaptă numeroşi eretici şi chiar ierarhi de rang înalt, ca de pildă Nestorie, patriarh al Constantinopolului, osândit la Sinodul III ecumenic.
Dar ce vedem astăzi?
Vedem că ne aflăm în perioada unor concesii fără limite şi colaborări dubioase. Acţiuni dintre cele mai heterodoxe nu deranjează pe nimeni. Aproape că nimeni nu mai reacţionează în vreun fel la apostazia eretică şi puţini sunt cei ce se gândesc la aşa ceva! A cui conştiinţă oare se poate împăca cu situaţia din zilele noastre? Cine poate să-şi închidă ochii la vederea atâtor încălcări, atâtor minciuni, fără a se tulbura câtuşi de puţin? Pare ciudat când îi auzi pe unii ce se cred ortodocşi şi care ne tratează de “schismatici”, “retrograzi”, “obscurantişti”, pentru că nu mergem în pas cu epoca şi nu părăsim învăţăturile evanghelice ale Sfintei Biserici Ortodoxe. De fapt, nu suntem noi schismaticii, ci toţi cei ce urmează spiritul schismatic şi se separă de Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească, sfidând Credinţa Sfinţilor Părinţi, Credinţa dreptslăvitoare care ţine lumea. Cât despre unire – noi ne aflăm în unire cu al nostru Cap, Mântuitorul Iisus Hristos, cu sfinţii Săi ucenici şi apostoli, cu Sfinţii Părinţi şi doctori ai Bisericii, cu marii luminători şi stâlpi ai Credinţei şi ai evlaviei, care au trăit în Patria noastră, sfânta Rusie şi în lumea întreagă. Prin urmare, cine sunt cu adevărat schismatici? Aceştia, bineînţeles, nu sunt cei ce urmează duhul Ortodoxiei tradiţionale, ci toţi cei ce se îndepărtează de la dreapta Credinţă a lui Hristos şi resping adevăratul duh patristic al evlaviei dreptslăvitoare, chiar dacă vom întâlni printre ei pe cei mai mulţi dintre patriarhii contemporani care au denaturat Ortodoxia Sfinţilor Părinţi… Şi într-adevăr, Mântuitorul nostru Iisus Hristos n-a promis mântuirea veşnică unui număr mare de oameni, ci dimpotrivă, turmei celei mici, care îi va rămâne credincioasă până la sfârşit, până la ziua de temut a celei de a doua slăvite veniri, când va veni să judece viii şi morţii… Iată de ce noi propunem să fie reexaminată terminologia acceptată până acum, pentru că nu este îndeajuns să se numească cineva “creştin”, ci s-ar cuveni să i se spună “adevărat creştin”, şi de adăugat “ortodox”, pentru a nu fi confundat cu ortodoxia modernistă.
În prezent, sub masca Ortodoxiei se ascunde non-ortodoxia
. Ar fi timpul să se formuleze o nouă denumire pentru ceea ce numim noi Ortodoxie, iar acest lucru nu va fi deloc uşor. Toţi adevăraţii ziloţi ai Credinţei Ortodoxe, care Îl slujesc numai pe Hristos, Mântuitorul nostru, se numesc Adevăraţi Creştini Ortodocşi. Cine sunt ei? Ei sunt în acelaşi timp cei din patria noastră Rusia, captivi ai fraţilor lor, potrivnici lui Dumnezeu. În Rusia aceşti ziloţi au intrat în catacombe asemeni creştinilor din primele veacuri, iar în Grecia, patria noastră soră, Adevăraţii Creştini Ortodocşi au refuzat să accepte nu numai noul calendar, ci şi orice altă inovaţie. Să remarcăm evlavia lor deosebită faţă de acest atlet al Sfintei Ortodoxii, care a fost Sfântul Marcu, mitropolit al Efesului, cel ce a refuzat falsa unire impusă la Florenţa, în 1439. În lupta noastră fermă pentru adevărata Credinţă şi Biserică e necesar să nu amestecăm nimic personal – nici un orgoliu, nici o exaltare – care conduc inevitabil la nenumărate greşeli şi chiar la căderi, după cum s-a observat de atâtea ori. Noi nu ne proslăvim pe noi înşine, ci proslăvim curata şi neprihănita Credinţă a lui Hristos. Nu este îngăduit nici un “fanatism”, întrucât orbirea ochilor duhovniceşti a celor ce au “râvnă fără de cunoştinţă”, în loc să întărească în credinţă, nu face decât să îndepărteze de la credinţă. Important este să conştientizăm că adevăratul creştin ortodox nu este cineva care respectă formal dogmele Ortodoxiei, ci numai acela care, potrivit unei expresii reuşite a Sfântului Tihon de Zadonsk, gândeşte în chip ortodox, trăieşte în chip ortodox şi transpune duhul ortodox în viaţa sa.
Duhul ascetic
– această renunţare la lume, susţinută cu atâta claritate în scrierile Sfinţilor Părinţi, sunt combătute de “neo-ortodocşii” care vor cu orice preţ să se ghideze după duhul acestei lumi “care zace în rău” şi a cărui tată, după cuvintele lui Hristos Însuşi, este diavolul. Ei vor să-i fie pe plac nu lui Dumnezeu, ci prinţului lumii acesteia, diavolului, încetând în acest fel de a fi creştini ortodocşi, chiar dacă continuă să se numească astfel… Dacă vom cerceta cu seriozitate şi în profunzime problemele respective, ne vom da seama că modernismul ne conduce departe de Hristos şi de adevărata Biserică şi ne vom îngrozi observând cu ce repeziciune progresează apostazia… Să nu ne fie teamă că vom rămâne în minoritate, departe de posturile şi de titlurile pompoase. Să ne amintim de Caiafa, care deţinea cinul de înalt preot al Dumnezeului Celui Adevărat, şi totuşi, în ce prăpastie a căzut, devenind deicid [ucigător de Dumnezeu]. Prin urmare, necăutând la faptul că trăim într-o lume care s-a lepădat de Dumnezeu, să luptăm nu pentru slava lumească, care nu ne va mântui, ci pentru a fi împreună cu mica turmă a lui Hristos.
Să fim ADEVĂRAŢI CREŞTINI ORTODOCŞI!
sursa

16 comentarii:

  1. Unde este ortodoxia pina la urma? O mai gasim pe undeva?

    RăspundețiȘtergere
  2. Doar in Traditia Bisericii sintetizata in trairea ta personala in Biserica. Ortodoxia este vie pentru ca TU esti viu. Sfintii Bisericii sunt vii pentru ca sunt hristosi, frati ai Hristosului Tatalui si fii ai Imparatiei. Ortodoxia trambitata pe toate canalele informationale este ceva foarte periculos. Trebuie sa fim sfinti. Altfel suntem pierduti.

    RăspundețiȘtergere
  3. ....adica in catacombe, la ADEVARATII CRESTINI ORTODOCSI?

    P.S.:care modernism ne conduce departe de Hristos?
    "Icoana moderna inseamna o icoana facuta de un om ce traieste conform paradigmelor moderne." Sau aici e vorba de un alt modernism?
    P.P.S.: Ai terminat la clasa profesorului Dumitru Radu?

    RăspundețiȘtergere
  4. La Sava.
    Ceea ce scriu eu sunt parerile mele si ceea ce eu cred despre Adevar in conformitate cu Biserica.
    Adevaratul crestin ortodox traieste in "catacomba" inimii sale. Exista multi crestini ortodocsi sfinti in lume. Si sunt nestiuti. Pentru ei tine Domnul lumea, asta sa fie clar. Unii cred ca ei trebuie sa faca ceva politica si teologie-politica sa salveze ceva si sa tina lumea. Sunt naivi. Aceasta lume este tinuta de Sfanta Treime pentru sfintii ce traiesc in interiorul ei. Acestia sunt adevaratii stalpi ai creatiei. Ei sunt sarea pamantului. Spre sfarsitul vremurilor, spune si la Daniel, puterea sfintilor va scadea. Aceasta putere a sfintilor nu va mai fi suficienta pentru a re-crestina pe om pe persoana. Raul si minciuna si impostura va crea o atmosfera coplesitoare in care oamenii nu mai pot fi schimbati de sfintenia celuilalt ( vezi Sodoma si Gomora unde de la 10 drepti Domnul nu mai sta de vorba cu Avraam). Atunci va aparea antihristul. Acesta nu e cineva anume, vreun predestinat sau vreo vedeta a creatiei. El va fi cel mai mare caci ESTE ULTIMUL, nu va mai fi altul dupa el. Orice om care incearca sa faca ceva fara Hristos ( fara de Mine nu puteti face nimic) este antihrist. Napoleon a fost antihrist, Stalin a fost antihrist, Hitler a fost antihrist DAR si eu sunt antihrist caci mi-e frica si vreau sa treaca de la mine suferinta si durerea. Unii sunt mai vizibili caci, nu-i asa, unii au capacitati mai deosebite fata de altii. Napoleon a fost mai haruit decat Becali, nu?
    Deci, inca odata, adevaratul sfant al lui Hristos este cel ce traieste ca frate al LUI si ca fiu al Tatalui in Biserica. Asceza, smerenie, nadejde... Sfintii Bisericii spun mai bine decat mine.
    Nu, modernismul nu ne duce departe de Hristos caci Imparatia este in inima omului. Un sfant traieste toate anotimpurile cosmice cu anotimpul vietii sale care este anotimpul Imparatiei. Altfel, omul este PROST. Se modeleaza dupa fantasme si dulceturi si asa trece viata.
    Icoana moderna este icoana facuta de MINE. Este facuta de un om care iubeste Biserica si care traieste in anul 2008 conform altor interactiuni si a altor provocari decat traia un crestin acum 200, 500, 1400 de ani. Eu incerc sa stau cu picioarele in Straturile Vechi ale Traditiei Bisericii si cu ochii aruncati departe in mine, si in celalalt.
    Dupa cum vezi, am o manie a termenilor, eu nu vorbesc folosind cuvintele ca pe niste cuisoare. Le folosesc cu spaima ca ele pot fi intelese gresit. De asta nu prea scriu de la mine.

    RăspundețiȘtergere
  5. Inseamna ca am inteles eu gresit urmatorul fragment "Dacă vom cerceta cu seriozitate şi în profunzime problemele respective, ne vom da seama că modernismul ne conduce departe de Hristos şi de adevărata Biserică şi ne vom îngrozi observând cu ce repeziciune progresează apostazia…"
    Multumesc oricum.
    Iti doresc "sa-ti traiesti viata in anotimpul imparatiei" si sa nu fii antihrist ci sfant(si daca se poate cat mai putin ambiguu).

    RăspundețiȘtergere
  6. Modernismul ca proiect alternativ al Bisericii, nu acel modernism ca dat istoric( adica acum. probabil cuvantul modernism nici nu trebuie folosit de catre un crestin)

    RăspundețiȘtergere
  7. Esti o metafora intrupata, dar la fel de ambigua. (fara suparare).Eu am intrebat la ce Biserica te referi, avand in vedere ca ortodxia trambitata este ceva periculos. Care ortodoxie, care Biserica? Sa inteleg ca sunt mai multe? Ortodoxia oficiala are un proiect alternativ care ne indeparteaza de Hristos? Si daca e asa noi nu are rost sa ne agitam prea tare pentru ca am fi naivi, nu? Sa traim in catacomba inimii noastre in conformitate cu TRADITIA BISERICII (care?)si sa ajungem sfinti. Sa ne ajute dumnezeu! Oricum chiar daca parerile tale nu sunt scrise de la tine avand in vedere ca stai cu picioarele in straturile TRADITIEI cred ca mai bine ar fi sa folosesti cuvintele cu dragoste si nu cu spaima.

    Toate cele de folos si spor la munca!

    RăspundețiȘtergere
  8. Hai sa fim clari.
    1. Ortodoxia ca proiect social, ca teologie sociala, ca un claxon de TIR este, dupa mine, paguboasa.
    2. Ortodoxia este numai una si o gasesti in Biserica lui Hristos, in Liturghie si in toata Viata bisericeasca a sfintilor.
    3. Exista o singura Biserica caci este un singur Dumnezeu; si Hristos este Fiul Tatalui iar Biserica este Trupul Fiului. Nu exista mai multe Biserici.
    4. Eu cred ca ortodoxia oficiala, eu o numesc institutionala/centralizata/ne-soborniceasca/marxista, indeparteaza omul de Adevar. Glasul clericalismului devine pe zi ce trece mai puternic si mai ne-echivoc in a declama proprietatea. Drama proprietarului este frumos dezvaluita in parabola in care Mantuitorul ii spune Sfantului Petru - dupa ce "intemeiase" Biserica pe marturisirea lui - inapoia mea satana! Ce inseamna asta?! Sfantul Petru deja era proprietar pe ceva si nu dorea ca sacrificiul sa devina temelia acelui ceva instituit. Caci sacrificiul Fiului este baza creatiei si baza Bisericii. SLUJIREA este puterea crestinului. Ori, ce vedem?! Un clericalism "glamour" si obscen care departeaza pe om de adevaratele taine al Bisericii - care, apropos, nu sunt 7 ci infinite caci Dumnezeu este infinit.
    5. Crestinul trebuie sa se agite pentru el insusi. El insusi trebuie sa se schimbe, nu trebuie sa-l schimbe pe celalalt(asta e politica si este marxism utopic). Ortodoxia nu trebuie sa deranjeze pe nimeni in afara de tine insuti. Sfintenia ta este singurul lucru posibil de facut in aceasta lume. Altceva este lucrarea Duhului dator tie. Sa te schimbi pe tine, sa devi hristos-fiu al Tatalui in Biserica, este singurul bine pe care poti sa-l faci in lume. A te schimba pe tine in conformitate cu Biserica, nu ca fachir sau pustnic indian, inseamna ca sa devii sfant si sa lucrezi in lume fiind atent la tine. "Acum" este al tau; "ce se va intampla" este a Domnului.
    6. Biserica este UNA, SFANTA, APOSTOLEASCA SI SOBORNICEASCA. Tu esti dator lui Dumnezeu sa o faci vizibila prin lumina ta. Asceza, smerenie, lucrare( lucrarea ta este meseria ta este ceea ce tu stii cel mai bine sa faci)
    7. Cuvintele sunt ale mele, ideile sunt ale mele. Incerc, cum spunea Tutea, sa traiesc teologal. Totul din jurul meu este minunat. Suferinta ne sperie si ne indeparteaza de smerenie facandu-ne sa luam viata in propriile maini si sa o modelam alternativ singurei posibilitati de mantuire - din pacat si din starea de creatura - care este CRUCEA.

    RăspundețiȘtergere
  9. Dragul meu, iti doresc din suflet sa te mantuiesti in Biserica lui Hristos, nu cea oficiala ci cea pe care o stii tu si sa te rogi si pentru cei ca mine.....
    Si apropo...Biserica ortodoxa, aia pe care o stiu eu, ne invata ca avem spre mantuire 7 SFINTE TAINE, iar Dumnezeu este Persoana.

    RăspundețiȘtergere
  10. E o discutie aici cate taine are Biserica. Scolastic vorbind are 7 taine. Ce inseamna Taina? Taina inseamna o ascundere in fata ochilor firesti spre implinirea firii creatiei.
    Pai noi credem ca doar 7 ascunderi are Dumnezeu? Acestea 7 sunt, cred eu, taine fondatoare. Este o vedere ingusta si didactica. Ortodoxia este mult mai mult. Este Viata, este Bucurie, este Dragoste. Dragostea nu are numar de telefon cu 7 cifre.
    Dumnezeu este Unul dupa fiinta in trei persoane Tatal, Fiul si Sfantul Duh.
    Dumnezeul Bisericii este Sfanta Treime: Tatal, Fiul, Sfantul Duh

    RăspundețiȘtergere
  11. Ar fi o adevarata provocare sa citesc un tratat de dogmatica ortodoxa(sic!) scris de tine. Poate o sa-l scrii odata. Este si asta o lucrare, adica "ceea ce tu stii cel mai bine sa faci", sau ma rog, credem ca asa e, uneori ne putem insela.
    Eu vorbeam de (subliniez) SFINTELE TAINE.
    Discutia despre taine si despre dragoste este, ca sa folosesc o expresie care m-a marcat, "vasta si complexa cat viata mea intreaga".

    RăspundețiȘtergere
  12. Nu cred ca voi scrie vreodata vreun tratat - nu sunt "doctorand". Sunt artist si vad si simt lucrurile altfel decat in carti. Eu am VAZUT ca nu este chiar in regula cu discursul de birou al clerului (desi sunt cateva lucruri exceptionale pe care le-au facut - vezi pastorala de la Craciunul trecut semnat de Sfantul Sinod). Insa mi se pare ca nu doreste sa-si "ia vopseaua" si lucrul acesta se vede: centralism, monopol, scaderea calitatii invatamantului teologic, etc.
    Am speranta ca voi fi spectator(implicat) la lucruri deosebite in curand.

    RăspundețiȘtergere
  13. Tot discursul asta pletoric despre "ortodoxia oficiala", "clericalism galmour si obscen" (nu mai am la indemana alte exemple, desi sunt destule, cel putin pe bloguri) ma nauceste.
    Biserica este atat comunitatea vazuta cat si nevazuta, in care intra si credinciosii si CLERUL. Nu inteleg si este una din idiosincraziile mele acute, aceasta generalizare atotstiutoare, acuzatoare si dispretuitoare. Nu inteleg sensul acestor predici savonarolesti si al tribulatiilor exprimate atita vreme cit nu cred ca ele sa salveze Biserica si sa tina lumea. Sa lucram, asa cum bine ai spus, ca sa devenim sfinti si sa stim ca asa cum a spus extraordinar Lossky si tot repeta Sorin Dumitrescu, "Duhul Sfant este Duhul Critic al Bisericii".
    Liniste, pace si bucurie.

    RăspundețiȘtergere
  14. Exista o vorba a Mantuitorului cam asa: cel ce vrea sa fie mare in Imparatie trebuie sa fie mic intre frati. Exemplul Sfantului Ioan Botezatorul care spune: eu trebuie sa ma fac mic pentru ca El sa creasca. Cine este mare pe scara ierarhiei trebuie sa-i slujeasca pe toti. Patriarhul trebuie sa slujeasca pe episcopi care ;a randul lor trebuie sa slujeasca pe preoti pe credinciosi samd. Slujirea este cea care da demnitatea. Ori noi ce vedem?! O institutie "aulica" ce-ti da impresia exmatricularii. O atmosfera de "stiinta teologica" si dumnezeiologica care te tine afara si te lasa sa te apropii doar in genunchi, cu capul plecat, ascultator fata de un ecuson bine temperat. Asta e clericalism o inversare a ierarhiei slujirii.
    Acuzarea este in primul rand asupra mea nu a lor. Nu este dispret este tristete si parere de rau. Discursul meu nu e infratit cu alte discursuri naive si netraitoare de viata - majoritatea sunt tineri, prea tineri.
    Biserica nu trebuie salvata de nimeni caci Ea este dinainte de facerea lumii si va fi si dupa. Lumea oricum nu va fi salvata caci avem revelatia finala si stim cum va decurge totul.
    Da, Duhul Sfant este cel ce critica Biserica dar nu o critica din exterior ci El este cel ce o tine etern.
    Cat priveste predica savonarolesca nu inteleg?! Spunem ce traim. DAR TREBUIE SA FIM SINCERI SI SA NU CAUTAM CASTIG PENTRU PATIMILE NOASTRE. Aici este pericolul in hranirea demonilor din noi.
    Sa nu fie!
    Hristos a inviat!

    RăspundețiȘtergere
  15. Sa spunem, daca avem intr-adevar ceva de spus si suntem siguri ca noi trebuie sa vorbim (vezi INTAIA EPISTOLA CATRE CORINTENI
    A SFANTULUI APOSTOL PAVEL cap. 11 28-31).
    Adevarat a inviat!

    RăspundețiȘtergere