La 1 ianuarie 2007, România a început un nou timp
istoric, tot atât de important şi de inspirat ca şi cel
care urmat anului 1918.
Niciodată de atunci încoace nu amavut, din punct
de vedere economic, militar şi politic, o şansă mai
mare de a ne consolida identitar.
România are nevoie de o viziune durabilă, care să
completeze democraţia şi libertăţile garantate de
apartenenţa la NATO şi la Uniunea Europeană.
Pun această răspundere în mâinile Principesei
Margareta şi a Principelui Radu, cu speranţa că vor
putea să o ducă la bun sfârşit.
Mihai R
www.princeradu.ro
Sa asteptam putin. Suntem demult in groapa deziluziei pentru a mai banui pe cineva ca ne vrea raul. Se poate mai rau decat acum? Bineinteles. Insa exista o limita de la care nu mai poti sta si privi neputincios la ce se intampla. Pretentia morala a romanilor de a fi aproape cu sufletul si cu lucrarea doar de cineva curat, sincer si ideal arata ca acest popor realizeaza mizeria proprie in care traieste. El nu vrea, si nu prea poate, sa se schimbe si atunci doreste sa fie condus de cineva perfect care sa-l mantuie de propria nenorocire.
Kant are o expresie care ne-ar sta bine printre gandurile noastre. Spunea despre un popor ca este de datoria lui sa "iasa dintr-o copilarie de care el insusi se face vinovat". Cum? Prin solidaritate.
Am aflat si am crezut : actiunea politicii trebuie sa urmareasca limitarea dorintei de putere a celor ce sunt la putere si consensul celor dominati/ condusi. Ierarhie vs. birocratizare.
Eu cred ca doar impreuna cu Iisus Hristos putem reusi, in Biserica. El ne spune:
" Toate Mi-au fost date de catre Tatal Meu si nimeni nu cunoaste pe Fiul, decat numai Tatal, nici pe Tatal nu-L cunoaste nimeni, decat numai Fiul si cel caruia va voi Fiul sa-i descopere.
Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi.
Luati jugul Meu asupra voastra si invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima si veti gasi odihna sufletelor voastre.
Caci jugul Meu e bun si povara Mea este usoara."
Va propun aici o noua, si cat de veche, atitudine.
Sa ne ducem la vot! Sa votam! Dar increderea sa nu ne-o punem in conducatori si in intelepciunea noastra ci in Domnul Dumnezeu. Smerenia ratiunii si a inimii. Sa-i dam pe mana Domnului! Sa votam cu gandul ca Domnul Dumnezeul nostru se va ocupa de ei si de ceea ce pot sa faca dupa harul lor de conducatori. Sa facem noi primul pas. Sa ne recunoastem noi neputintele. Neputinte care trec drept reusite. Sa nu credem ca noi stim ce facem cand alegem pe cei ce ne conduc. Avem atatea dovezi ca nu este asa.
Fratilor. Sa mergem la vot, sa votam si sa spunem Domnului cu umilinta celui ce stie ce este si care este pozitia lui in ierarhie : Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, care pentru noi oamenii te-ai intrupat si ai suferit moartea pe cruce, ai tai sunt acum cei ce ne conduc. Tu sti!
Amin!
joi, 9 aprilie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu