Au trecut cele doua zile mult iubite. Stim noi de catre cine.
Ii dau doamnei invatatoare un buchet mic de flori; suficient.
Baiatul meu ( cl. a II a) vine de la scoala si-mi spune:
- Mai tati, eu nu-i dau nimic lui Doamna?
- De ce sa-i dai?
- Pai alti copii ii dau pungi cu cafele iar An.... mi-a spus ca bunica ei i-a dat o gramada de bani. Si eu nu ii dau nimic? Incredibil, copilul mai ca nu plangea. Eram, cred, printre putinii care nu dadusera bani la lista si care ma oprisem la un mic buchet de flori.
Si el se simtea dat la o parte caci nu facea ce faceau ceilalti.
Eu doar v-am spus experienta mea de anul acesta. Experienta cu scoala este alt subiect. Infricosator. Invatatori, portari, femei de servici, directoare, magazine in scoala, fondurile clasei si scolii. Este HALUCINANT. Va garantez. Si este o scoala la 10 min de Piata Unirii.
Dumnezeu sa ne ierte pe toti, ca toti suntem vinovati.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Si cum ati rezolvat problema????
RăspundețiȘtergere?????
RăspundețiȘtergereI-am explicat de ce se da si de ce e bine sa nu dai. Si a inteles. Copiii inteleg mai multe decat credem. Depinde doar de noi sa avem puterea de a le spune adevarul. Au discernamant si au si capacitate de analiza. Doar ca nu seamnana cu ale noastre ( care numai discernamant nu se poate numi).
RăspundețiȘtergere