miercuri, 21 ianuarie 2009

Totalitarism, bine ai venit! Fratilor, va spun, la revedere. Nu veti mai avea placerea opiniilor mele. Nu va voi mai spune ce gandesc.

Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii



" Legea nr. 298/2008 privind retinerea datelor generate sau prelucrate de furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului sau de retele publice de comunicatii, precum si pentru modificarea Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 780 din 21.11.2008."

Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I
Dispozitii generale


Art. 1. - (1) Prezenta lege stabileste obligatia furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice de a retine anumite date generate sau prelucrate in cadrul activitatii lor de furnizare a serviciilor de comunicatii electronice, pentru punerea acestora la dispozitia autoritatilor competente in scopul utilizarii in cadrul activitatilor de cercetare, de descoperire si de urmarire a infractiunilor grave.
(2) Prezenta lege se aplica datelor de trafic si de localizare a persoanelor fizice si juridice, precum si datelor conexe necesare pentru identificarea abonatului sau a utilizatorului inregistrat.
(3) Prezenta lege nu se aplica in ceea ce priveste continutul comunicarii sau informatiile consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.
(4) Punerea in aplicare a prevederilor prezentei legi se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale Legii nr. 506/2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice, cu completarile ulterioare.
Art. 2. - (1) In intelesul prezentei legi, termenii si expresiile de mai jos au urmatoarele semnificatii:
a) furnizor de servicii si retele publice de comunicatii electronice - persoana care furnizeaza in scop comercial servicii si/sau retele de comunicatii electronice catre utilizatori finali ori alti furnizori de retele sau servicii de comunicatii electronice pentru sustinerea traficului acestora;
b) date - informatiile privind traficul, localizarea si alte date legate de acestea, necesare pentru identificarea unui abonat sau a unui utilizator;
c) utilizator - persoana fizica sau juridica ce foloseste un serviciu de comunicatii electronice destinat publicului in scopuri personale sau profesionale, fara a fi in mod necesar abonat al acelui serviciu;
d) abonat - persoana fizica sau juridica ce a incheiat un contract cu un furnizor de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, in vederea furnizarii unor asemenea servicii;
e) serviciu de telefonie - apelul (voce, mesagerie vocala, teleconferinta si transfer de date), serviciile suplimentare (redirectionarea convorbirii si transferul apelului) si serviciile de mesagerie si multimedia (servicii de mesagerie scurta, servicii media imbunatatite si servicii multimedia);
f) infractiune grava - infractiunea care face parte dintre infractiunile enumerate la art. 2 lit. b) din Legea nr. 39/2003 privind prevenirea si combaterea criminalitatii organizate savarsite sau nu de un grup infractional organizat, dintre cele prevazute in cap. IV din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea si combaterea terorismului, precum si dintre infractiunile contra sigurantei statului prevazute in titlul I din partea speciala a Legii nr. 15/1968 - Codul penal al Romaniei, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare;
g) identificatorul utilizatorului - codul unic de identificare alocat unei persoane care se aboneaza sau se inregistreaza la un serviciu de acces la internet ori la un serviciu de comunicatii prin internet;
h) identificatorul celulei - codul de identificare a celulei in care se initiaza sau se finalizeaza un apel de telefonie mobila;
i) apel nereusit - comunicarea in cadrul careia apelul telefonic a fost conectat, dar nu a primit raspuns sau a facut obiectul unei interventii din partea administratorului retelei;
j) apel neconectat - apelul initiat de la un terminal telefonic sau echipament cu acces la un serviciu de telefonie, dar care nu s-a finalizat tehnic, in sensul stabilirii unei conexiuni intre apelant si apelat.
(2) In tot cuprinsul prezentei legi sunt, de asemenea, aplicabile definitiile prevazute la art. 3 din Legea nr. 677/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, si la art. 2 din Legea nr. 506/2004, cu completarile ulterioare.

CAPITOLUL II
Retinerea datelor


Art. 3. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a asigura, pe cheltuiala proprie, crearea si administrarea unei baze de date in format electronic, in vederea retinerii urmatoarelor categorii de date, in masura in care sunt generate sau prelucrate de acestia:
a) date necesare pentru urmarirea si identificarea sursei unei comunicari;
b) date necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicari;
c) date necesare pentru a determina data, ora si durata comunicarii;
d) date necesare pentru identificarea tipului de comunicare;
e) date necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament;
f) date necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile.
(2) Datele se retin timp de 6 luni de la momentul efectuarii comunicarii.
(3) Cheltuielile legate de crearea si administrarea bazei de date sunt deductibile fiscal.
Art. 4. - Datele necesare pentru urmarirea si identificarea sursei unei comunicari cuprind:
a) in cazul retelelor de telefonie fixa si mobila: numarul de telefon apelant, precum si numele si adresa abonatului sau ale utilizatorului inregistrat;
b) in cazul serviciilor de acces la internet, posta electronica si telefonie prin internet: identificatorul/identificatorii alocat/alocati utilizatorilor; identificatorul de utilizator si numarul de telefon alocate pentru efectuarea oricarei comunicari prin reteaua publica de telefonie; numele si adresa abonatului sau ale utilizatorului inregistrat, caruia i s-a alocat o adresa Internet Protocol (IP), un identificator de utilizator sau un numar de telefon, la momentul comunicarii.
Art. 5. - Datele necesare pentru identificarea destinatiei unei comunicari cuprind:
a) in cazul retelelor de telefonie fixa si mobila: numarul format/apelat/numerele formate/apelate si, in cazurile care includ servicii suplimentare precum redirectionarea sau transferul apelului, numarul/numerele catre care este dirijat apelul; numele si adresa/adresele abonatului/abonatilor ori ale utilizatorului/utilizatorilor inregistrat/inregistrati;
b) in cazul serviciilor de posta electronica si telefonie prin internet: identificatorul utilizatorului sau numarul de telefon al destinatarului/destinatarilor unui apel telefonic prin internet; numele si adresa/adresele abonatului/abonatilor sau ale utilizatorului/utilizatorilor inregistrat/inregistrati si identificatorul utilizatorului destinatar al comunicarii.
Art. 6. - Datele necesare pentru a determina data, ora si durata comunicarii cuprind:
a) in cazul retelelor de telefonie fixa si mobila: data si ora initierii si incheierii unei comunicari;
b) in cazul serviciilor de acces la internet, posta electronica si telefonie prin internet: data si ora conectarii la si ale deconectarii de la serviciul de acces la internet, adresa IP alocata dinamic sau static unei comunicari de furnizorul de servicii de acces la internet, precum si identificatorul abonatului sau al utilizatorului inregistrat; data si ora conectarii la si ale deconectarii de la serviciul de posta electronica sau de telefonie prin internet.
Art. 7. - Datele necesare pentru identificarea tipului de comunicare cuprind:
a) in cazul retelelor de telefonie fixa si mobila: informatii privind serviciul de telefonie utilizat;
b) in cazul comunicarilor prin serviciul de posta electronica si de telefonie prin internet: informatii privind serviciul de acces la internet utilizat.
Art. 8. - Datele necesare pentru identificarea echipamentului de comunicatie al utilizatorului sau a dispozitivelor ce servesc utilizatorului drept echipament cuprind:
a) in cazul retelelor de telefonie fixa: numarul de telefon apelant si numarul de telefon apelat;
b) in cazul retelelor de telefonie mobila: numarul de telefon al apelantului si numarul de telefon apelat; identitatea internationala de abonat mobil (IMSI) a apelantului; identitatea internationala a echipamentului mobil (IMEI) a apelantului; identitatea IMSI a apelatului; identitatea IMEI a apelatului; in cazul serviciilor anonime preplatite: data si ora activarii initiale a serviciului, precum si identificatorul celulei din care a fost activat serviciul;
c) in cazul serviciilor de acces la internet, posta electronica si telefonie prin internet: numarul de telefon al apelantului in cazul accesului prin dial-up; linia DSL sau alt punct terminal al celui care initiaza comunicarea.
Art. 9. - Datele necesare pentru identificarea locatiei echipamentului de comunicatii mobile cuprind:
a) identificatorul celulei la inceputul comunicarii;
b) datele care permit stabilirea localizarii geografice a celulelor, prin referire la identificatorul acestora, pe durata in care datele comunicarii sunt retinute.
Art. 10. - (1) Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului, aflati sub jurisdictie romana, au obligatia retinerii datelor referitoare la un apel nereusit numai atunci cand aceste date sunt generate sau prelucrate si stocate, in cazul serviciului de telefonie, ori inregistrate, in cazul serviciului de acces la internet, in cadrul activitatii de furnizare a serviciilor respective.
(2) Furnizorii nu au obligatia retinerii datelor prevazute la art. 3 alin. (1) in cazul apelurilor neconectate.
Art. 11. - (1) In aplicarea prevederilor prezentei legi sunt interzise interceptarea si retinerea continutului comunicarii sau a informatiilor consultate in timpul utilizarii unei retele de comunicatii electronice.
(2) Furnizorii de retele publice de comunicatii si furnizorii de servicii de comunicatii electronice destinate publicului au obligatia de a retine numai acele categorii de date enumerate la art. 3 alin. (1), care sunt accesibile ca urmare a desfasurarii activitatilor proprii, in conditiile legii.
(3) La sfarsitul perioadei de retinere, toate datele retinute in temeiul prezentei legi, cu exceptia datelor puse la dispozitia autoritatilor competente, potrivit legii, si care au fost pastrate de catre acestea, trebuie sa fie distruse prin proceduri automatizate, ireversibil.
Art. 12. - Activitatea de retinere a datelor se realizeaza cu respectarea urmatoarelor principii:
a) datele retinute trebuie sa fie de aceeasi calitate si supuse aceluiasi grad de securitate si protectie cu cele utilizate la nivelul retelelor furnizorilor de comunicatii electronice;
b) datele retinute trebuie supuse unor masuri tehnice si organizatorice corespunzatoare, in vederea protejarii datelor impotriva distrugerilor accidentale sau ilicite, alterarii ori pierderii accidentale, stocarii, prelucrarii, accesarii sau dezvaluirii neautorizate ori ilicite;
c) datele retinute trebuie supuse unor masuri tehnice si organizatorice corespunzatoare, in vederea asigurarii faptului ca numai personalul autorizat in acest sens are acces la aceste date.
Art. 13. - (1) In situatia in care datele prevazute la art. 4-7 pot fi retinute de mai multi furnizori de servicii si retele publice de comunicatii electronice, activitatea de retinere a datelor se face doar la unul dintre furnizori.
(2) Activitatea de retinere a datelor prevazute la art. 4-7 poate fi desfasurata, acolo unde este tehnic posibil si in urma unei intelegeri contractuale, de un tert, in numele unui furnizor de servicii si retele publice de comunicatii electronice, cu respectarea prevederilor art. 19 si 20 din Legea nr. 677/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Legii nr. 506/2004, cu completarile ulterioare.
(3) Obligatia de retinere a datelor prevazute la art. 4-7 se aplica furnizorilor de servicii si retele publice de comunicatii electronice care aloca numerotatie, in cazul serviciilor de telefonie fixa si mobila, respectiv adrese de IP, in cazul serviciilor de date.
Art. 14. - (1) Ministerul Internelor si Reformei Administrative, Ministerul Public, Serviciul Roman de Informatii si Serviciul de Informatii Externe, denumite in continuare autoritati competente, au obligatia de a colecta si de a transmite semestrial Ministerului Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei urmatoarele date statistice, in vederea urmaririi si controlului aplicarii prevederilor cuprinse in prezenta lege:
a) numarul cazurilor in care informatiile au fost furnizate autoritatilor competente, in conformitate cu prevederile prezentei legi;
b) perioada de timp scursa intre data la care datele au fost retinute si data la care autoritatea competenta a solicitat transmiterea acestor date;
c) numarul de cazuri in care solicitarile de date nu au putut fi indeplinite.
(2) Termenele pana la care trebuie transmise datele statistice se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
(3) Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei centralizeaza datele statistice primite de la autoritatile competente si transmite anual Comisiei Europene statisticile elaborate in baza acestora. Statisticile nu vor contine date cu caracter personal.

marți, 20 ianuarie 2009

Cultura in Romania

Presedintele Comisiei de cultura din Camera Deputatilor
Raluca Turcan

Romania profunda? - cateva idei pe marginea unui mesaj

Mesajul de pe blogul domnului Neamtu.

Ce cred eu:

Romania profunda? Nu sunt adeptul acestei sintagme propuse. Dar va spun ceva: daca vom cauta la cei ce au produs, regizat, afirmat acest gen de show vom avea surprize, cei ce se vor surprinsi. Eu cred, ca acestia nu prea au “sange de roman”. Doar pe maini, asta e sigur.
Cand Tutea spune ” eu pentru poporul roman ma las impuscat la zid”, eu ma intreb despre care popor vorbeste?! Il pot acuza de halucinatie. Ca si pe Parintele Parvu, ca si pe Parintele Papacioc. Cum pot acuza acestia oameni care au facut zeci de ani de puscarie de halucinatie?! Cum pot acuza pe mucenicii inchisorilor comuniste de halucinatie?!
Atunci…?
Atunci singura concluzie pe care o pot deslusi din realitate este ca poporul roman NU SE VEDE. Noi nu stim nimic de acest popor roman. O perdea de mizerie, minciuna, deformare s-a aruncat asupra realitatii acestui popor. Ei vedeau si vad, cei ce traiesc, poporul roman. Cine este poporul roman? Natiunea?! Nu. Nichita Stanescu spunea, “patria mea este limba romana”. Care este patria ta?! Care este patria lui?! Patriotismul nu este acel ceva livrat politic-ideologic ci este simtirea ta fata de VIATA unui comunitati de oameni care a trait si a creat intr-un anume stil in aceasta zona. Care este simtirea noastra fata de Stefan cel Mare?! Cateva vorbe invatate din carti? Atat.
Pai cand niste oameni fac 14 ani puscarie PENTRU POPORUL ROMAN eu ce sa zic?! Ca eu stiu mai bine?! Ii cred si caut acolo unde ei erau sa gasesc ceea ce ei au respectat si pentru care au suferit.
Nu Romania profunda ci Romania-pur-si-simplu. S-a incercat nasterea acestei expresii, Romania profunda, pentru ca slabiciunea este mare. Acest construct publicitar, aceasta noua “cantare a romaniei” a aparut pentru ca, eu cred, incepe ceva in acest loc. Se misca ceva. Ceva a prins viata. Si aceasta se simte dincolo de agitatia, ciudata agitatie, facuta pentru a nu se auzi tacerea creatiei. Ceva se naste pe aceste pamanturi. Acum. Si nu are legatura cu nimic de vazut, cu nimic de privit, cu nimic de folosit.
Oarecum in legatura cu subiectul este mesajul Parintelui Parvu legat de “cipurile impuse”. Toti agitatii s-au legat de aceste isterii demente cu privire la “incarcerarea digitala”. Nu e ceva minunat, asta o cred. Dar Parintele Parvu a spus ceva mult mai important. A atras atentia asupra IGNORANTEI romanilor, a INDIFERENTEI clerului, a DEZBINARII ce exista intre noi, a LIPSEI DE DISCERNAMANT a conducatorilor ( politici si spirituali). Asta este mesajul. Cum poti cere unui om mucenicia cand el nu stie pentru ce sa moara, cand nu pricepe REALITATEA lui Hristos Iisus?! Cand aceasta REALITATE lipseste din viata lui.
Si m-au intristat vocile “carturarilor crestini” cu privire la Parintele Parvu. Prin dansul sunt atacati toti acesti minunati.
Sfantul Pavel spune:
” Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca să cunoaştem cele dăruite nouă de Dumnezeu;
Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti.
Omul firesc nu primeşte cele ale Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt nebunie şi nu poate să le înţeleagă, fiindcă ele se judecă duhovniceşte.
Dar omul duhovnicesc toate le judecă, pe el însă nu-l judecă nimeni;
Căci “Cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-L înveţe pe El?” Noi însă avem gândul lui Hristos.”
Incep, si incerc, sa nu ma mai sperii de fumuri.

Tutea pe patul de moarte:
http://www.youtube.com/watch?v=J6AEcPg3m00

luni, 19 ianuarie 2009

vineri, 16 ianuarie 2009

O strategie pentru familii pentru a recâştiga lumea - Pr. capucin Raniero Cantalamessa

"Creştinii nu ar trebui să îşi concentreze toate energiile lor pe combaterea unui concept secular asupra căsătoriei. Mai degrabă trebuie să redescopere frumuseţea ei pentru ei înşişi şi să propună lumii acest ideal, a afirmat predicatorul Casei Pontificale. Pr. capucin Raniero Cantalamessa a spus acest lucru în ziua de miercuri, 14 ianuarie 2009, la cea de-a VI-a Întâlnire Mondială a Familiilor, inaugurată în Ciudad de Mexico de către Cardinalul Ennio Antonelli, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Familie. Creştinii "trebuie să redescopere idealul biblic al căsătoriei şi familiei" pentru ca să poată promova în lume acest ideal, a îndemnat predicatorul în discursul său intitulat "Relaţiile şi valorile familiale în Biblie".

Idealul creştin de căsătorie şi familie nu are nevoie doar de "apărare", a afirmat el. Lucrul cel mai important este "misiunea de a-l redescoperi şi de a-l trăi în mod deplin din partea creştinilor, în aşa fel încât să-l repropună lumii mai mult prin fapte decât prin cuvinte". Discursul a fost împărţit în trei secţiuni. În prima, predicatorul a analizat planul originar al lui Dumnezeu pentru căsătorie şi familie, şi felul în care acesta a fost trăit în istoria Poporului Ales. În a doua, a vorbit despre reînnoirea adusă de Cristos, şi cum a fost aceasta trăită de primele comunităţi creştine. În final, pr. Cantalamessa a analizat ce are de oferit Revelaţia pentru rezolvarea problemelor cu care se confruntă astăzi căsătoria şi familia.

Predicatorul a explicat că timp de secole, semnificaţia nupţială a căsătoriei, puternic prezentă în Biblie, a fost lăsată la o parte, în favoarea unei înţelegeri mai instituţionale. Dar în spatele actualelor propuneri "inacceptabile" ale "deconstrucţiei relativiste" a familiei tradiţionale, a susţinut el, există o "resursă pozitivă" care trebuie să fie bine primită, şi aceasta este viziunea asupra căsătoriei ca uniune şi dar între soţi. Pr. Cantalamessa a arătat că aceste idei coincid cu accepţiunea biblică, şi a subliniat faptul că Conciliul Vatican II a evidenţiat acest lucru când a recunoscut iubirea reciprocă şi dăruirea de sine dintre soţi drept un bine de bază al căsătoriei.

"Chiar şi perechile credincioase... nu reuşesc să găsească acea bogăţie de semnificaţie iniţială a unirii sexuale din cauza ideii de concupiscenţă şi de păcat strămoşesc asociată timp de secole acestui act", a continuat el, afirmând că uniunea sexuală trebuie să fie redescoperită ca o imagine a iubirii lui Dumnezeu. "Două persoane care se iubesc - şi cazul bărbatului şi al femeii în căsătorie este cel mai puternic - reproduc ceva din ceea ce are loc în Sfânta Treime... În această lumină se descoperă sensul profund al mesajului profeţilor cu privire la căsătoria umană, adică faptul că ea este simbol şi reflexie a unei alte iubiri, aceea a lui Dumnezeu faţă de poporul Său". Aceasta implică "a revela adevăratul chip şi scopul ultim al creării omului bărbat şi femeie: acela de a ieşi din propria izolare şi `egoism`, de a se deschide spre celălalt şi, prin extazul temporar al unirii trupeşti, să se ridice la dorinţa iubirii şi a bucuriei fără de sfârşit".

O altă temă abordată de pr. Cantalamessa este aceea a "demnităţii egale a femeii în căsătorie. Ea, am văzut, este în însăşi inima proiectului originar al lui Dumnezeu şi a gândirii lui Cristos, dar a fost aproape neglijată". În faţa situaţiei actuale a "unei contestări aparent globale a proiectului biblic despre sexualitate, căsătorie şi familie", preotul capucin a sugerat că "prima eroare care trebuie evitată este aceea de a petrece tot timpul pentru a combate teoriile contrare, ajungând să le dăm mai multă importanţă decât o merită". Strategia nu este aceea "de ciocnire cu lumea" ci de a dialoga cu ea, scoţând profit "chiar şi din critici". O altă eroare care trebuie evitată, a propus el, este "aceea de a puncta totul pe legile statului pentru a apăra valorile creştine. Primii creştini cu obiceiurile lor au schimbat legile statului; nu putem să ne aşteptăm astăzi să schimbăm obiceiurile cu legile statului".

Privind curentul deconstrucţiei familiei şi al revoluţiei sexelor, preotul a explicat că sunt oarecum analoage cu marxismul, şi a reamintit că în faţa acestei ideologii, reacţia Bisericii a fost aceea de a aplica "vechea metodă paulină de a examina totul şi de a reţine ceea ce este bun", dezvoltându-şi "o proprie doctrină socială". "Tocmai alegerea dialogului şi a autocriticii ne dă dreptul să denunţăm aceste proiecte ca `inumane`, adică contrare nu numai voinţei lui Dumnezeu, ci şi binelui omenirii... Singura noastră speranţă este ca bunul simţ al oamenilor, unit cu `dorinţa` după celălalt sex, cu nevoia de maternitate şi de paternitate pe care Dumnezeu a înscris-o în natura umană să reziste în faţa acestor tentative de a lua locul lui Dumnezeu, dictate mai mult de tardive sentimente de vinovăţie ale omului, decât de respectul şi iubirea genuină faţă de femeie"."

sursa

o vorba grea

La o conferinta de presa tinuta imediat dupa Razboiul de Sase Zile, in 1967, Golda Meir spunea:

Putem sa ii iertam pe arabi pentru ca i-au omorat pe copiii nostri, dar nu ii putem ierta pentru ca ne-au obligat pe noi sa ii omoram pe copiii lor. Vom avea pace cu arabii numai atunci cand ei isi vor iubi copiii mai mult decat ne urasc pe noi.


Peste Egipt s-a ridicat un nou Faraon, care nu cunostea pe Iosef. El a zis poporului sau: "Iata ca poporul lui Israel este mai mare si mai puternic decat noi. Haideti sa ne aratam dibaci fata de ei, ca sa nu creasca, ca nu cumva, daca se va intampla vreun razboi, sa se uneasca cu vrajmasii nostri si apoi sa iasa din tara." Si au pus peste ei supraveghetori, ca sa ii asupreasca cu munci grele.Dar cu cat il asupreau mai mult, cu atat se inmultea si crestea.

Faraonul Egiptului a poruncit moaselor evreilor, numite una Shifra si cealalta Pua: "Cand veti implini slujba de moase pe langa femeile evreilor si le veti vedea pe scaunul de nastere, daca este baiat sa il omorati iar daca este fata, sa o lasati sa traiasca." Dar moasele s-au temut de Dumnezeu si n-au facut ce le poruncise faraonul Egiptului, ci au lasat pe copiii de parte barbateasca sa traiasca.

Atunci faraonul a dat urmatoarea porunca la tot poporul sau: "Sa aruncati in rau pe orice baiat care se va naste si sa lasati toate fetele sa traiasca."


fragmente dintr-o predica a rabinului sef Sorin Rosen


tristete

335 de copii 100 de femei
morti morti morti morti morti
morti morti morti morti morti
morti morti morti morti morti
morti morti morti morti morti
morti morti morti morti morti


miercuri, 14 ianuarie 2009

Israel vs ...

Urmatorul mare razboi va fi intre Israel (si tot ce inseamna asta, mesianismul social-spiritual ce cuprinde constructia celui de-al treilea templu impreuna cu pretentia adevarului total al revelatiei iudaice) si spiritualitatea islamului. Aceasta deoarece Islamul, ca spiritualitate si teologie, se opune organic proiectului utopic social-mozaic - un regat al bunastarii materiale si spirituale sub conducerea lui mesia, cel ce va veni. Acest mesia nu este o persoana anume ci este chiar statul Israel devenit si devenind mantuitorul lumii. Ori Islamul nu poate accepta aceasta dominare, dominare care in restul lumii “civilizate” a prins cheag incet-incet de prin anul 1879. Crestinismul si paradigma sa eshatologica a fost dinamitat de “discursul luminilor” el nemairevenindu-si dupa marile lovituri primite: revolutia franceza, revolutiile masonice de la ‘48 care au introdus determinarea comunitara suprema natiunea, cele doua razboaie mondiale, comunismul si nu in ultimul rand revolutia culturala post-moderna. Cum acesta, crestinismul, a fost “inmuiat” actualul inamic devine spiritul islamic un spirit de o alta factura teologica, politica, comunitara.
Acceptarea intruziunii in corpul Europei a spiritualitatii islamice face parte din mecanismul evident al slabirii mostenirii crestine. Enclavele islamice au ajuns bombe cu explozie controlata ce reactioneaza la fiecare miscare a Israelului. Un razboi impotriva Iranului, sa zicem, va arunca si Europa in aer.
Bineinteles ca statul Israel se sprijina pe o forta mult mai mare si aceasta este, evident, USA.
In aceasta ecuatie rolul surpriza revine, bineinteles, Rusiei, Rusie intepata continuu pentru a intra in joc - vezi criza gazelor, o criza dirijata care a mutat accentul de pe problema Gaza facand-o neinteresanta.
Cand un ministru de externe, al Israelului, in fata multor “personalitati” politice europene spune fara nici o crispare ca civilii nevinovati morti sunt o problema normala mie mi se pare ca Europa nu prea mai are cuvant in fata umanitatii, in fata oamenilor umani cum spunea Pasolini.
Drama noastra, a romanilor, nu prea mai intereseaza pe nimeni. Doar pe presedintele Romaniei care-si face jocurile politice, prinzand un culoar de umbra, si nevazut de nimeni isi consolideaza puterea in cel mai clar stil totalitar ignorand procesele electorale si folosindu-se de “etica responsabilitatii”(Weber) politice justificandu-si actiunile.
Cum “etica moralitatii” nu prea mai are ce cauta in spatiul public nu putem sa ne asteptam decat la lucruri rele.
Sa nu fie!

vremea muceniciei. da. dar nu cu cardul in buzunar. ca mine

Iubiţi fii ortodocşi ai acestui neam

Cu multă durere şi îngrijorare vin să vă adresez aceste cuvinte, pentru care mă simt dator în faţa lui Dumnezeu şi conştiinţa şi inima nu mă lasă să trec nepăsător pe lângă acest val primejdios care s-a ridicat să înghită toată suflarea omenească, chiar şi pe cei aleşi, de este cu putinţă. Nu în calitatea mea de biet monah, ascuns într-un vârf de munte, era să vă aduc la cunoştinţă aceste pericole ce se ivesc asupra Bisericii lui Hristos, în primul rând, ci a arhipăstorilor, mai marii acestei Biserici. Dar dacă ei trec aceste lucruri sub tăcere, având preocupări mai de seamă decât are acest popor, eu nu pot să trec cu vederea glasul vostru, al celor care aţi rămas credincioşi cuvântului Evangheliei lui Hristos, aţi aşteptat şi mi-aţi cerut cuvântul în privinţa acestor realităţi dureroase în care ne aflăm.

De aceea, fiii mei, vin şi vă spun că a sosit ceasul să-L preaslăvim pe Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, singurul Dumnezeu adevărat. Nu credeam că voi trăi să văd şi eu începutul acestor vremuri de durere, apocaliptice - dar iată că mânia lui Dumnezeu a venit mai degrabă asupra noastră, pentru toate păcatele şi fărădelegile pe care le-am săvârşit. Şi văd cum bieţii oameni nu sunt pregătiţi să facă faţă acestor capcane ale vrăjmaşului, a cărui nouă lucrare acum este să pecetluiască sufletele voastre cu semnul Fiarei - 666. Toţi am citit Apocalipsa şi înfricoşătoarea profeţie - scrisă cu 2000 de ani în urmă: „Şi ea(fiara) îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei“(Apoc. 13:16-17).

Vremea în care ne aflăm acum este premergătoare acestei profeţii. Prin lege, prin ordonanţă de guvern, românii sunt obligaţi să se încadreze într-un plan de urmărire şi supraveghere la nivel naţional şi mondial, proiect care le răpeşte de fapt oamenilor libertatea. Românilor li se cere să-şi pună pe paşapoartele şi permisele auto acest cip biometric ce conţine amprenta digitală şi imaginea facială. Poate pentru mulţi dintre dumneavoastră acest cip pare un lucru nesemnificativ, dar în spatele acestui sistem de însemnare a oamenilor, de codare şi stocare a datelor de identificare se ascunde o întreagă dictatură, un întreg plan demonic, prin care de bună voie îţi vinzi sufletul diavolului. Însemnarea oamenilor, ca pe vite, este primul pas al unor alte măsuri luate pentru controlul absolut al fiinţei umane. Dragii mei, după cum proorocesc Sfinţii Părinţi, primirea acestui semn este lepădarea noastră de credinţă. Să nu credeţi că putem sluji şi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu, dragii mei, nu primiţi acest însemn diavolesc care vă răpeşte ceea ce vă aparţine prin moştenire de la Dumnezeu, dreptul la identitate, dreptul la unicitate şi originalitate, al fiecărei fiinţe umane! Trebuie să vă apăraţi acest drept de la Dumnezeu, chiar de ar fi să plătiţi cu preţul vieţii voastre. În zadar câştigaţi cele ale lumii, dacă vă pierdeţi sufletele voastre şi ale copiilor voştri, pentru că Sfinţii Apostoli ne spun clar „se cuvine să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni”.

De aceea vă spun: este vremea muceniciei! După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viaţă, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar şi mai lipsit de vlagă şi de reacţie. Se ştie foarte bine cât de curajos au reacţionat grecii dar şi sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri şi a sistemului însemnării şi controlului total al identităţii. Tinerii lor au fost formaţi de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât şi în şcolile lor - ei au noţiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiţie patristică. De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanţi slugi altora, uitând de curajul şi demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-şi impună cumva neatârnarea - şi au reuşit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime şi decimări în lagăre şi deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situaţia este destul de anevoioasă deoarece credincioşii nu sunt destul de informaţi cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. La noi, bietul român, dacă îl măguleşti un pic, nu mai ţine cont de nici o normă evanghelică. El este vinovat numai prin neştiinţă deoarece dacă el n-are câtuşi de puţine cunoştinţe de la biserică, de la şcoală, din familie, din societate - ignoranţa e cuceritoare. Pentru că el are un text în capul lui: „supuneţi-vă mai marilor voştri”; la el trebuie să meargă textul. Păi, pe noi nu ne acuzau în puşcărie, folosindu-se cu viclenie de textul scripturistic, aşa cum fac şi sectarii?- „Voi aţi fost încăpăţânaţi măi, voi aţi fost răzvrătiţi, n-aţi ascultat de cuvântul Evangheliei - păi, ce creştini mai sunteţi voi? Voi vă pierdeţi viaţa zadarnic”. Aşa încercau să ne reeduce comuniştii roşii de atunci, si tot astfel fac acum cu poporul nostru comuniştii de azi îmbrăcaţi cu haine albe.

Se vrea şi se încearcă o desfiinţare a sacrului prin relativizarea valorilor fundamentale, a adevărului de credinţă prin ecumenicitate, se vrea înregimentarea şi uniformizarea pe model ateist a copiilor noştri. Dacă îi spui acum unui cetăţean care are cinci copii în casă - „Măi, nu mai lua buletinul sau paşaportul” - păi el nu înţelege. „Păi, părinte, eu ce le mai dau de mâncare”? Şi-l pui în faţa acestei situaţii grele. Suntem noi dispuşi ca Brâncoveanu de altădată să facem sfinţi din copiii noştri? Nu suntem pregătiţi. Şi atunci cine poartă toată această vină? Nu noi, Biserica? Nu noi, mănăstirile, care suntem în faţa altarului avem datoria să spunem oamenilor adevărul şi să-i prevenim la ceea ce-i aşteaptă pe mâine? Dar în protopopiate nici vorbă să se pună o astfel de problemă, eşti respins, eşti catalogat naiv şi depăşit - ba chiar mai face şi glume pe seama ta. Deci dacă preotul nu are habar de lucrurile acestea, atunci ce să mai spui de bietul credincios care săracu’ de-abia deschide Biblia de două trei ori pe an, sau doar o dată-n viaţă? Vina este de partea tuturor celor ce răspund de educaţia şi formarea acestui popor - de la învăţători, profesori până la preoţi şi miniştri.

Dar o să primim plata păcatelor noastre, moartea, osânda noastră, care să nu fie, ferească Dumnezeu, de răscumpărat. Pentru că Hristos Şi-a vărsat sângele o dată pentru tine. Ei bine, poporul acesta, prin fruntaşii săi, s-a ticăloşit până la culme, prin trădarea tradiţiilor şi credinţei strămoşeşti. Iar noi am refuzat această răscumpărare prin neprezentarea acestor adevăruri scripturistice; am fost deseori absenţi din fruntea micii oştiri a Adevărului.

Să rezidim neamul acesta! Dar nu vom putea izbândi lucrul acesta dacă nu ne vom rezidi fiecare în parte sufletele noastre. Să ne pocăim şi să ne punem cenuşă în cap, ca să ne dea Domnul harul şi puterea de a primi mucenicia. Va trebui să creăm mici fortăreţe, mici cetăţui de supravieţuire, la sate, acolo unde mai sunt încă oameni care pricep şi îşi amintesc Rânduiala, unde să avem pământul nostru, şcoala noastră - în care să ne creştem copiii în duhul aceasta ortodox, să avem spitalele şi moaşele noastre. Copiii încă de la naştere trebuie protejaţi - pentru că, după cum vedeţi, vor să implanteze acest cip pruncului la naştere.

Fiecare este dator să-şi mântuiască sufletul. Fiecare să se intereseze şi să vadă că ne aflăm în faţa unui moment de cumpănă în care ai de ales: să-ţi pierzi sufletul sau să-ţi salvezi sufletul. Cel care nu s-a interesat până acum, nu e târziu încă să afle şi să se dumirească.

Acum e timpul jertfei, prin vorbărie şi prin conferinţe nu mai facem nimic.

Să te duci, române drag, fără frică, direct spre vârful sabiei, ca străbunii noştri cei viteji, să te duci ca o torpilă japoneză, să mori în braţe cu vrăjmaşul! Acum suntem exact ca în arena romană cu fiare sălbatice - stai aici în mijlocul arenei şi aştepţi, ca şi creştinii de odinioară, să dea drumul la lei. Aşteptaţi să fiţi sfâşiaţi, rupţi, altă scăpare nu mai e! Lupta este deschisă. Luptaţi până la capăt! Nu vă temeţi! Aşa cum a început creştinismul, aşa va şi sfârşi - în dureri şi în suferinţă. Pecetluiţi creştinismul cu mucenicia voastră!

Iubiţi fraţi întru cinul îngeresc şi întru slujirea preoţiei, fac un apel către frăţiile voastre să întăriţi acest text cu semnătura proprie, în numele mănăstirii şi parohiei pe care o păstoriţi.

Mănăstirea Petru Vodă, 14 Ianuarie 2009

Cuvioşii Mucenici ucişi în Sinai şi Raith

Arhimandritul Justin Pârvu

sursa

Andrei Drozdov. Bread During the War. 2005

 blog it

marți, 13 ianuarie 2009

Gazprom acuza Statele Unite ale Americii ca au orchestrat actiunile Ucrainei in criza gazului

Azi 13 ianuarie.

Gazprom acuza Statele Unite ale Americii ca au orchestrat actiunile Ucrainei in criza gazului, transmite Reuters. De asemenea, reprezentantii monopolului rus sustin ca este foarte clar ca Ucraina a blocat reluarea tranzitului catre Europa. "Am crezut ieri ca a fost deschisa usa gazului rusesc, dar, din nou, a fost blocata de ucraineni", a declarat, potrivit agentiei citate, directorul adjunct al Gazprom, Alexander Medvedev, in timpul unei conferinte de presa. "Se pare ca ...ei (n.r. ucrainenii) danseaza dupa o melodie care nu este orchestrata la Kiev, ci din afara tarii", a spus Medvedev, care a facut apoi referire la un acord semnat intre Ucraina si Statele Unite ale Americii, fara a detalia insa.

sursa


Pe 7 ianuarie am scris

prestidigitatia

Si cred si acum ca nu m-am inselat. Ma insel din ce in ce mai rar. Cum rari au ajuns si dintii in gura mea. Dar se vede treaba ca totul costa.

vineri, 9 ianuarie 2009

Putin catre romani - completare

Putin spune: "Ii fac lui Basescu o oferta pe care nu o poate refuza". Ii spune unui ziarist sa-i transmita. Criminal, nu? Asta este replica lui Vito Corleone din Nasul. Cretinii astia din media se intreaba ce si cum. Ca e bine ce spune Putin sau ca e ironic?! Ca e normal ca sa-i transmita unui presedinte un mesaj printr-un ziarist?!
DAR niciun slabanog din media nu-si da seama ca mesajul este catre romani.
Putin spune, cu alte cuvinte, ca "voi romanii sunteti condusi de mafioti si asa se vorbeste cu mafiotii". Spune ca Ucraina refuza 230euro/mc dar firmele intermediare accepta pretul si vor vedea ele cum rezolva; coruptie. In 2002 Rusia a propus lui Nastase gaze in direct si a fost refuzat. De ce? Simplu, nu.
MESAJUL LUI PUTIN ESTE CATRE ROMANI. Nimeni nu pricepe asta


Rusia catre Romania

Incredibil discursul lui Putin fata de Romania. Incredibil. Suntem intr-un moment fantastic.

Plesu despre...

DOUĂ FELURI DE NECREDINŢĂ (eseu de Andrei PLEŞU)

Şi de Crăciun, şi de Paşte se găsesc destui care să veştejească transformarea sărbătorii în chef. E necreştineşte, se spune, să converteşti evenimente atât de nelumeşti cum sunt Naşterea Domnului şi Învierea Lui în simple prilejuri de îmbuibare şi petrecere. În ce mă priveşte, înclin să fiu mai puţin riguros. Cheful autohton are, totuşi, câteva merite deloc neglijabile: mai întâi, el semnalează euforic prezenţa însăşi a sărbătorii. Oamenii se înscriu, benign, în alt ritm al timpului, şi o fac altfel decât în fiecare duminică sau la câte o onomastică.

Dimensiunea comunitară e sporită, jubilaţia are prestigiu cosmic. Apoi, cheful e o specie a cordialităţii, fie ea şi pasageră sau superficială. Bucuria împărtăşită, „comesenia”, ospitalitatea, circulaţia darurilor sunt de natură să provoace modeste, dar semnificative „schimbări la faţă”. Pentru câteva zile, participăm cu toţii – ceea ce ni se întâmplă tot mai rar - la un crez comun, dincolo de opţiunile de conjunctură ale fiecăruia. Pe scurt, bine că se face şi atât! E păcat, desigur, că, în intervalul dintre chefuri, lucrurile recad în monotonie lucrativă. Dar decât zilnic „fără chef”, mai bine cu chef măcar de două ori pe an.

Altele sunt, din punctul meu de vedere, tipurile de comportament cu adevărat reprobabil. Cel dintâi e ireligiozitatea totală, purtată cu panaş, alergică la orice menţiune a sacrului, mereu dispusă să polemizeze, să batjocorească, să stigmatizeze. Tineri sau maturi, „ateii militanţi” sunt programatic „deştepţi”, „moderni”, „cu picioarele pe pământ”. Nu se lasă prostiţi de babe demodate şi intelectuali reacţionari. Ştiu cum stă treaba, pentru că n-au întrebări, iar când le au, ele nu sunt decât pretextul unor răspunsuri gata-făcute.

Religia e, pentru ei, un capitol închis (când, de fapt, nu l-au deschis niciodată, fie şi din pură curiozitate sau dintr-un minim scrupul intelectual), un atavism pernicios, un moft. În radicalitatea lor, inşii cu pricina sunt mereu vigilenţi: luptă! Luptă cu trecutul, cu prejudecăţile, cu icoanele, cu preoţii, cu cei care se roagă sau îşi fac cruce, cu introducerea religiei în şcoli, cu kipa evreiască şi cu baticul musulman, cu inchiziţia, cu imperialismul misionar, cu fundamentaliştii, cu bisericoşii etc. Apostoli sângeroşi ai „toleranţei”, mistici ai ştiinţei, soldaţi emotivi ai raţiunii şi ai „luminilor”, ei se cred oamenii mileniului următor, deşi abia dacă au depăşit franjurile secolului al optsprezecelea.

A doua specie care mă indispune e cea care practică extrema opusă. Apare, din când în când, la televizor şi vorbeşte patetic despre „neam”, despre „credinţa omului simplu” şi despre Iisus Hristos. Mă frapează, de fiecare dată, subtonul de impostură, falsul acestui tip de discurs, semidoctismul lui, încântat să manipuleze grandilocvent cele mai obosite locuri comune ale retoricii naţionale: noi care am suferit, noi pe care „ei” vor să ne distrugă, noi care suntem creştini de două mii de ani, noi care nu ne dăm bătuţi, noi care doinim, jelim şi învingem, noi. Totul asezonat cu câteva citate prost asimilate şi cu un fel de sfătoşenie şugubeaţă, pastişând, fără har, stilul Petre Ţuţea.

Fiinţa fragedă a credinţei, umbra discretă a smereniei lipsesc cu desăvârşire din acest tip de vorbire. Vorbitorul nu „crede”. Ştie. Se ascultă pe sine cu plăcere, se pune în scenă, ridică mereu în sus un deget pedagogic, e ales de îngeri să ne dea curaj şi înţelepciune. Nu e preferabil cheful cinstit al cetăţeanului „de rând”?

Andrei Pleşu


text apărut în Adevărul via grupareaaproape

miercuri, 7 ianuarie 2009

prestidigitatie

Serviciile secrete americane, pe scurt CIA, intervin in Ucraina si ajuta o anumita putere sa intervina si sa opreasca gazele spre UE. Care UE are un discurs pro-islamic. Pe agenda Presedintiei Europene problema gazelor domina discutiile, celelalte probleme trecand pe planul doi, de fapt iesind de pe agenda. Una din aceste probleme era interventia Israel in Gaza. Si asa Israel isi vede de treaba, pe caldura, in timp ce europenii asteapta debusolati sa li se termine gazele. Copii morti nu mai conteaza, civilii distrusi nu mai fac rating. Asa CIA prinde doi iepuri dintr-o lovitura, satanizand Rusia si reducand discursul pro-arab al UE. Administratia Bush comenteaza situatia, in ultimele ei clipe, indicand ca problema nu este economica ci geo-politica atentionand Rusia. Lasa viitoarei administratii problemele incinse cam cum s-a intamplat in mai toata istoria recenta a USA.
Asta se numeste prestidigitatie si este preferata Americii.
De Anul Nou televiziunile se mirau ca singura tara unde s-a cantat imnul national era Rusia. Insa, eu stiu de ce, nu s-au intrebat si de ce?! Pentru ca este si va fi singura tara in care se mai poate. Si se doreste, caci in Rusia sentimentul de comunitate "nationala" a aparut dinainte de proiectul iluminist al determinarii nationale. Determinare nationala ce s-a vrut un inlocuitor al realitatii comunitatii euharistice a Bisericii episcopale. Dar asta e alta poveste.
Retineti prestidigitatia.

luni, 5 ianuarie 2009

Cum il inteleg evreii pe Moise

"...Când te vei apropia de cetate ca s-o cuprinzi, fă-i îndemnare de pace.
11. De se va învoi să primească pacea cu tine şi-ţi va deschide porţile, atunci tot poporul ce se va găsi în ea îţi va plăti bir şi-ţi va sluji.
12. Iar de nu se va învoi cu tine la pace şi va duce război cu tine, atunci s-o înconjuri.
13. Şi când Domnul Dumnezeul tău o va da în mâinile tale, să loveşti cu ascuţişul sabiei pe toţi cei de parte bărbătească din ea.
14. Numai femeile şi copiii, vitele şi tot ce este în cetate, toată prada ei să o iei pentru tine şi să te foloseşti de prada vrăjmaşilor tăi, pe care ţi i-a dat Domnul Dumnezeul tău în mână.
15. Aşa să faci cu toate cetăţile care sunt foarte departe de tine şi care nu sunt din cetăţile popoarelor acestora.
16. Iar în cetăţile popoarelor acestora pe care Domnul Dumnezeul tău ţi le dă în stăpânire, să nu laşi în viaţă nici un suflet;
17. Ci să-i dai blestemului: pe Hetei şi pe Amorei, pe Canaanei şi Ferezei, pe Hevei, pe Iebusei şi pe Gherghesei, precum ţi-a poruncit Domnul Dumnezeul tău,
18. Ca să nu vă înveţe aceia să faceţi aceleaşi urâciuni pe care le-au făcut ei pentru dumnezeii lor şi ca să nu greşiţi înaintea Domnului Dumnezeului vostru..."

Cine sunt Hetei, Amorei, Canaanei, Ferezei, Hevei, Iebusei, Gherghesei?
Trebuie sa citesti ceva Scripturi ca sa pricepi ce se intampla in lume. Dar unii zic ca scrierile sfinte sunt prostii.
Insa Moise nu vorbea cu evreii de azi, lipsiti de esenta si de scop, ci cu evreii ce-l asteptau pe Domnul Dumnezeu. Cati dintre evreii de azi mai stiu scripturile. Cati le pricep in duh? In duhul lui Moise zic. Hristos le spune
"dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela".

gaza



Nu stiu cine are dreptate dar atatia copii morti... Este ingrozitor.

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Criza si un cuvant al Papei

Papa BenedictPapa Benedict al XVI-lea i-a invitat pe creştini "să nu se teamă", în ciuda umbrelor economice care planează asupra anului 2009, în cadrul predicii rostite miercuri, 31 ianuarie 2008, în cadrul unei ceremonii din Bazilica San Pietro care a inclus primele vespere pentru sărbătoarea din 1 ianuarie a Mariei, Mama lui Dumnezeu, şi intonarea unui Te Deum ca recunoştinţă pentru harurile din 2008. "Acest an se încheie cu conştientizarea unei crize sociale şi economice în creştere, care acum afectează o lume întreagă", a spus Sfântul Părinte. " Deşi la orizont se întrevăd nu puţine umbre asupra viitorului nostru, nu trebuie să ne fie frică".

"Speranţa noastră mare ca şi credincioşi este viaţa veşnică în comuniune cu Cristos şi cu întreaga familie a lui Dumnezeu. Această mare speranţă ne dă tăria de a înfrunta şi depăşi dificultăţile vieţii din această lume". Papa a asigurat că atât anul care s-a încheiat cât şi cel care se află la orizont sunt amândouă sub privirea Maicii lui Dumnezeu: "Prezenţa maternă a Mariei ne asigură în această seară că Dumnezeu nu ne abandonează niciodată, dacă noi ne încredinţăm Lui şi urmăm învăţăturile Sale. Mariei, aşadar, cu afecţiune şi încredere filială, îi prezentăm aşteptările şi speranţele, precum şi temerile şi dificultăţile pe care le purtăm în inimă, în timp ce ne luăm rămas bun de la anul 2008 şi ne pregătim să primim anul 2009".

Pontiful a mai afirmat că criza economică "cere de la toţi mai multă cumpătare şi solidaritate pentru a veni în ajutor în special persoanelor şi familiilor mai greu încercate". El a recunoscut faptul că comunitatea creştină şi asociaţiile diecezane Caritas se implică deja în această direcţie, dar a subliniat că "este necesară colaborarea tuturor, deoarece nimeni nu poate să se gândească să îşi construiască singur propria fericire".


Asteptam si din partea episcopilor nostri cuvinte de putere.

ironie?

Trebuie sa fim mai atenti in jurul nostru. Lucrurile nu sunt chiar atat de neclare. Totul este sa nu mai facem noi zgomot si sa ascultam semnele ce ne sunt adresate.
Unul dintre aceste semne mi-a fost revelat scurt si de netagaduit.
Ministrul Economiei in aceasta tara nenorocita este...
VIDEANU. Economia ecestei tari sta sub un om daruit de soarta cu un nume elocvent, vid-eanu.
A fi condus in lupta de un comandant de osti cu numele Fugaru ar fi fost pentru ostile sale un semn al delirului.
Inca odata va indemn sa ascultati soaptele. Sunt pentru noi.

vineri, 2 ianuarie 2009

Economie in Duhul Adevarului

Sfat pentru o economie reala. De la Sfantul Vasile cel Mare:

"Voi, daca vreti sa ma ascultati, deschideti toate usile hambarelor voastre, dati drumul bogatiei sa curga cu imbelsugare! Dupa cum apele unui rau mare cand strabat pamantul prin numeroase canale il fac roditor, tot asa si voi, dati drumul pe felurite cai bogatiei sa se reverse in casele saracilor! Daca fantanile sunt sleite din cand in cand, dau mai multa apa. Dar daca se lasa apa in fantana, aceea se strica. Tot asa si bogatia: daca sta pe loc este nefolositoare; dar daca se misca si-i data si altora, este si folositoare tuturor, si rodnica."

Parca seamana cu ceva, nu? Recunoasteti filosofia economica: asistenta sociala sau piata libera?! Este un sfat catre CENTRU sau catre oameni?!
"
Dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L
va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va invăţa toate..."
Slava Adevarului.