Cuvinte - idei mai vechi emise in urma unui articol al lui Mihai Neamtu

Cateva cuvinte despre un mare subiect. Cuvantul, noi si cuvintele noastre.

"La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
Acesta era întru început la Dumnezeu.
Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o."

Ce sa facem! Suntem dupa chipul Domnului Hristos. Cuvinte, cuvinte, cuvinte. Avalansa sunetelor emise de oameni sunt cuvinte?! Noi suntem cuvinte, Hristos este Cuvantul Tatalui. Cuvintele lui Hristos sunt Hristos? Cuvintele noastre suntem noi? Faptul ca Dumnezeu a ales sa coboare intre cuvintele noastre si sa fie bucuros de cuvantarea cu noi imi da speranta. Mie.
Noi nu cuvantam, si nu vorbesc la nivel conceptual. Real, noi nu cuvantam. Noi nu ne cuvantam pe noi. Nu ne dam prin cuvintele noastre celuilalt.
A fi bine-cuvantat de Dumnezeu inseamna a fi spus de El. A fi bine-cuvantat de Domnul inseamna a fi emis de Dumnezeu. Si cum Dumnezeu cuvanteaza Cuvantul Sau, a fi bine-cuvantati de Dumnezeu este a fi hristosi, dumnezei.
A fi blestemat este altceva decat a fi blestemat de cineva. Cand cineva te blesteama te indica (ca o pedeapsa) a nu fi in aceeasi duh(gand, stare, credinte) cu el. Dumnezeu nu blesteama! Domnul nu poate sa blesteme! El vine intre noi si moare pe cruce pentru noi. Si Dumnezeu blesteama?! A fi blestemat este a te pozitiona afara de Adevar, inseamna a alege impostura, a te comunica altfel. Inseamna a emite sunete care nu sunt tu, nu sunt ale tale. Sunt pseudo-cuvinte, sunt ale altora preluate de noi si folosite in comunicare caci suntem dornici de comunitate, suntem doritori de afectiune.
Nu "blestemat sa fie cel ce" ci "blestemat este cel ce".
Noi nu ne cuvantam pe noi, nu ne "spovedim" fratelui. Dumnezeu, prin Hristos Cuvantul Tatalui, s-a spovedit noua fiilor Lui. Noi nu ne spovedim. Mintim despre tot si in primul rand pe noi. Ne facem ca facem ceva caci doar ne-am nascut si trebuie sa lasam ceva urme pe asfalt.
Eu nu recomand tacerea. Recomand tacerea intre cuvinte, pauze mai mari. Sa fim atenti daca cuvantul ce sta sa iasa este decent, curat si real.
Hristos, Cuvantul, a inviat!