Jürgen Habermas a luat-o razna

... "Creştinismul a fost, pentru înţelegerea de sine normativă a modernităţii, mai mult decît un precursor sau un catalizator. Universalismul egalitar – din care s-au născut ideea libertăţii şi a solidarităţii sociale, cea a conduitei de viaţă autonome şi a emancipării, a conştiinţei morale individuale, a drepturilor omului şi a democraţiei – e moştenirea directă a eticii iudaice a dreptăţii şi a eticii creştine a iubirii. Această moştenire, neschimbată în substanţa ei, a fost obiectul unei permanente reinterpretări şi aproprieri critice. Pînă în ziua de azi, nu avem o altă opţiune. Şi în lumina provocărilor actuale ale unei lumi post-naţionale, continuăm să ne hrănim din substanţa acestei moşteniri. Tot restul nu e decît leneşă pălăvrăgeală postmodernistă.“ (Din Zeit der Übergänge. Kleine Politische Schriften, IX, Frankfurt a.M., 2001)"...

Parintele Iustin Parvu

Prigoane, puşcării, lagăre, temniţe, izolări, înfometări, schingiuiri, umiliri, astea le-am trecut şi noi. Nu mai sînt atît de grozave. Dar prin ce veţi trece voi, aceasta nu a mai fost de la începutul lumii pînă azi.

Părinte, ce va sa zică aceea că ceea ce va veni «nu a mai fost de la începutul lumii pînă acum»? "Păi nu vezi - a zis părintele - că lumea întreagă e un Piteşti uriaş? Dacă pînă acum slugile diavolului au vrut să ne lepadăm de credinţă, de Adevăr, ceea ce va urma va fi satanizarea omului. Acum e încă o oarecare pace. Dar vor veni zile cînd se vor strădui din toate puterile să îndrăcească, să satanizeze omul. Şi ei ştiu de acum cum s-o facă.
Şi cine şi cît se va putea împotrivi îndrăcirii forţate? Aceasta este plinirea cuvîntului pe care l-a zis Mîntuitorul: «Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Şi de nu s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai scăpa nici un trup, dar pentru cei aleşi se vor scurta acele zile» (Matei 24: 21-22)

Tatal nostru in 1441 limbi si dialecte

A Demmam el ngara eanged,
Le mechedaol a ngklem.
A rengedem le mei,
Ma uldesuel a rengum le meruul,
Ra belulechad el ua chomerellel ra eanged.
E beskemam er chelechal sils a kelel a tal sils,
E dilerrek el mousubes a blsam,
El ua ikemam el mla ousubes rar blsam.
E lak momekesiuekl er kemam er chomengarm,
E mosobelemam era mekngit.
Ele renged, ma klisiich, ma klebkall,
a kloklem el mo cherechar. Amen.

audio tolstoi

audio savatie

„Ca si cum“ – ethosul disidentei laice

In viziunea crestina, lumea – inteleasa ca rest „cazut“ al creatiei paradisiace – tinde sa aiba o conotatie peiorativa. In Evanghelii, „lumea“ reprezinta ansamblul de practici si idei rupte de esenta originara a creatiei – o experienta inautentica a vietii, lipsita, asadar, de integritate ontologica. „Lumea“ este cea pe care diavolul i-o ofera lui Hristos in pustia Carantaniei (Luca 4, 5–6), cu seductia imediata a stapanirii. Raul lumii tine, asadar, de o deturnare a intentiei divine dinauntrul creatiei. Lumea este definita ca „pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii“, care nu sunt de la Dumnezeu. „Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac“ (I Ioan 2, 15-17). Printul iluziilor si „tatal minciunii“ intretine mirajul permanent ei poftelor, care, in sine, sunt trecatoare[1]. Raul, asadar, lucreaza cu substanta binelui, deformand si deturnand lucrurile de la intelesul lor adevarat. In fata oglinzii magice mistificatoare, crestinul procedeaza dupa modelul militar impus de Alexandru Macedon: nodul gordian se taie. Mirajul puterii lumii trebuie spart prin rostirea adevarului. Crestinul se comporta ca si cum ar fi deja locuitor al vesniciei.